Multi ma acuza ca nu da patriotismul afara din mine. Sunt genul realist si n-as zice ca nu ma bucur daca Romania face ceva bun dar nici nu ma face sa ma simt mai bogata sau mai putin lipsita de griji titlul de campion al unui sportiv. Asta e motivul pentru care am refuzat sa ma inscriu in randul celor care o tin in brate pe Simona Halep de cateva zile. Nu zic ca m-am bucurat ca a castigat Sharapova. Mi-ar fi placut sa ii umilim, asa pentru orgoliul meu. La cat ma pricep eu la tenis, e drept ca mi-a placut cum a jucat romanca noastra si sunt de acord ca a facut sacrificii dar asta i-a fost pasiunea si daca ar fi castigat titlul si gramada de bani care venea odata cu el, erau ale ei la fel ca si sacrificiul. Nu ale mele personale.
Cand Inna a folosit engleza de balta, i-a sarit toata lumea in cap(si nu sunt fan ba chiar sunt anti-Inna). De Basescu rade lumea ca pronunta aiurea. Dar de Simona v-a placut? Mie nu. A spus aceleasi treizeci de cuvinte de vreo patru ori, cu o pronuntie foarte urata. Da stiu, asa sunt eu rea. O sa imi spuneti ca era obosita sau dezamagita. N-are de-a face primaria cu prefectura. Si rusoaica tot trei ore a jucat pe acelasi teren si, nu e vorba de experienta, e vorba pur si simplu de a fi acordat putina atentie la viata ei si unei limbi straine de care stia ca o sa aiba nevoie la un moment dat, daca tot s-a visat sus. Engleza fluenta, pronuntie aproape perfecta, vocabular bogat asa ca o declar pe Sharapova castigatoare la puncte si la capitolul discurs in limba engleza. Si la franceza la fel!
