Vieți secrete, Tatiana de Rosnay (recenzie)

Titlu – Vieți secrete (Titlu original – A secret kept)
Anul apariției în România 2012
Editura Litera
Autor Tatiana de Rosnay
Traducere Monica Dinu

Antoine este un arhitect trecut de 40 de ani, proaspăt divorțat. Deși nici viața lui nu e tocmai roz, de ziua surorii sale, Melanie, care trece și ea printr-o criză (cea a femeii ajunse la 40 de ani, nemăritate, fără copii), organizează o excursie-cadou pentru ea. Excursia are loc pe o insula unde mergeau în vacanță în copilărie. Ultima dată au fost pe acea insulă cu doar câteva luni înainte de moartea mamei lor. După acel eveniment, nu i-a mai dus nimeni acolo, nu a mai vorbit nimeni despre acel loc. Au trecut 30 de ani.

Vacanța este destul de plăcută, dar se încheie urât. Melanie era la volan, pe punctul de a-i dezvălui fratelui ei că vacanța aceasta îi reînviase o amintire (pe care nici nu știa să o aibă) despre o ipostază în care își surprinsese mama în copilărie. Mașina iese de pe șosea și Melanie ajunge în stare gravă la spital. Va supraviețui, dar urmează luni întregi de recuperare grea, luni în care nici ea, nici fratele ei nu mai pomenesc nimic despre ceea ce Melanie era pe punctul de a spune când s-a produs accidentul. În schimb, amândoi par dispuși să sape puțin în trecut pentru a afla mai multe despre cum a murit mama lor, Clarisse, despre motivele pentru care excursiile pe acea insulă s-au încheiat.

Oferta zilei la carti

Se ridică multe semne de întrebare. Mama lor a murit din pricina unui anevrism. Cel puțin așa li s-a spus. Antoine își amintește că nu i-a văzut niciodată chipul mort. A închis ochii când a fost la morgă. Era doar un copil. Acum, unul din servitorii vechi ai familiei dezvăluie că, în ziua morții sale, Clarisse a avut o întâlnire destul de încordată cu soacra ei.

Care sunt motivele pentru care Clarisse nu era foarte agreată de soacra sa și de ce s-au întâlnit în acea zi? Oare chiar a murit din cauza anevrismului sau cineva ascunde ceva? Poate că tatăl lor a făcut ceva atunci și de acolo s-a schimbat total și atitudinea lui față de copii? Există vreo șansă ca mama lor să nu fi murit în acea zi?

Dacă vă tentează povestea, puteți comanda cartea din anticariatul online targulcartii.ro. Are un preț accesibil și este în stare foarte bună.

Vieți secrete este un roman pe care mi-am dorit să-l citesc după ce am citit Se numea Sarah, de aceeași autoarea, o carte care m-a cucerit și m-a emoționat teribil. Din păcate, Vieți Secrete nu mi se pare că se ridică la nivelul așteptărilor pe care le ai după ce citești o povestea ca cea a Sarahei. Asta nu înseamnă că regret alegerea sau că m-am plictisit. Este un roman frumos scris, are personaje cel puțin interesante, ridică multe semne de întrebare care te țin lipit de volum, dar încărcătura emoțională a poveștilor nu este aceeași.

Secretele pe care titlul promite să le dezvăluie sunt cele care nu te lasă să te oprești după câteva pagini. Trebuie să afli mai mult. Și afli. Afli aproape de la început că Clarisse avea o aventură. Apare întrebarea cu cine. Asta nu ne spun scrisorile ascunse de autoare printre capitole. Se nasc fel și fel de scenarii în mintea ta, dar te avertizez că s-ar putea ca niciunul dintre ele să nu fie de fapt cel la care s-a gândit Tatiana de Rosnay. După ce ți se dezvălui și cu cine avea o aventură, destul de devreme, e clar că undeva trebuie să existe un secret mai mare că asta. De aici dezamăgirea mea. Secretul acela mai mare există și nu prea. Nu pot spune mai multe.

Personajele sunt interesante, dar nu memorabile. Clarisse este mama pe care copiii o văd perfectă, care pozează în soție fericită când e nevoie, dar fericirea este atât de rară în viața ei. Unora li s-ar putea părea o victimă. Mie nu mi se pare. Este cel mult victima propriilor alegeri. Antoine este un papă-lapte care ia totul așa cum vine, nu are niciodată nimic de zis, doar se plânge și suferă. Bine măcar că evoluează și finalul înfățișează un om mai împăcat cu el și cu trecutul, un tată mai bun, un bărbat mai fericit. Melanie este altfel: mai veselă, mai deschisă, mai capabilă să fac haz de necaz. Pe parcurs, ea decide că trecutul e prea puțin important, oricare ar fi fost el, și caută să facă ordine mai degrabă în propria viață decât să vâneze secretele altora. Știe că dezvăluirile nu mai pot schimba nimic.

Per total, romanul acesta este mai puțin despre mistere și mai mult despre familii și oameni. Este despre ce ține o familie unită, despre problemele care apar din cauza lipsei de comunicare dintre membrii ei. O dramă de familie, aș zice. O comparație frumoasă între familiile perfecte de altă dată, în care copiii nu existau, nu aveau dreptul la explicații și întrebări, și familia modernă a lui Antoine, în care copiii sunt puși pe primul plan. Sunt idei interesante și povești bunicele, doar că poate e prea mult despre Antoine și prea puțin despre misterele la care te aștepți, gândindu-te la titlu, la scrisorile misterioase și la o amintire care a provocat un accident.

În orice familie există secrete. Unele sunt distruse când acestea ies la iveală. Nu e cazul familiei din Vieți Secrete. Aici, dimpotrivă, aflarea adevărului rezolvă multe și mi se pare că duce la o oarecare reconciliere între membrii ei. De data asta sunt de acord cu Antoine, nu cu Melanie; lucrurile neclare trebuie lămurite. A trăi în incertitudine nu e o soluție. Trecutul nu mai poate fi schimbat, e drept, dar răspunsurile găsite în el pot schimba prezentul și viitorul.

Pot aduce ceva bun secretele păstrate într-o familie? Pot fi doar unii făcuți vinovați de tăinuirea unor lucruri despre care ceilalți nu au întrebat de fapt niciodată nimic?