Nu te nasti femeie. Devii
(Simone de Beauvoir)
Martie – anotimpul in care natura revine la viata. Sa fie o coincidenta ca ziua femeii, a acestei fiinte uneori gingase alteori imposibile, dar singura capabila sa dea viata, se sarbatoreste tot in aceasta luna? Nu cred. 8 Martie este ziua internationala a femeii. Nu cred ca exista persoana care nu stie asta. N-am sa va fac un eu un istoric al zilei de 8 martie. Pentru asta exista Google si Wikipedia. Am sa va vorbesc despre mine. O fac rar. Cred ca o mostenesc pe mama in privinta asta, mama care a fost cea mai importanta fiinta din viata mea. Vorbesc de genul de importanta pe care il atribui unei mame care, silita de viata, a stiut sa tina loc si de tata si de mama.
Nu mi-a lipsit niciodata nimic sau, cel putin, nimic din lucrurile cu adevarat necesare. DIn banutii pe care mi-i dadea pentru pachet, puneam de-o parte din timp ca sa ii cumpar cate un cadou marunt de ziua mamei. Ea se bucura de el, de parca ar fi fost cel mai de pret diamant pe care il primise cineva vreodata. Asa am crescut eu, stiind ca 8 martie e ziua mamei. Nu ca ea ar fi fost mama doar in ziua aceea, insa era ziua in care ea trebuia sa fie rasfatata si celebrata.
Aveam sa aflu putin mai tarziu ca, de fapt, 8 martie e ziua tuturor femeilor, nu doar a mamei. Colegele mele de liceu isi faceau cadouri intre ele. Colega mea de banca mi-a adus un buchet de flori. Nu l-am refuzat desi as fi vrut. Am intrat in jocul lor, de-a schimbul de cadouri, pentru urmatorii trei ani. Dar, era doar un joc. Eu nu simteam ca e ziua mea. Era ziua mamei, a bunicii, a profelor, a femeii de serviciu, a vecinei de la care imi luam cheia, a doamnei care vindea flori, dar nu a mea. Chiar mi se pare un afront ca, la 15-16 ani, sa primesc flori de ziua femeii. Nici azi nu sunt de acord cu faptul ca domnisoare de 16 ani se viseaza deja femei fatale si au pretentia sa primeasca ceva in aceasta zi.
In facultate m-am indragostit pentru prima data cu adevarat si mi-am facut un prieten. Am primit de la el de 8 martie un buchet de flori si un parfum. M-am simtit prost. Aveam senzatia ca se pune presiune pe umerii mei, ca el, fiind cu doi ani mai mare, vede in mine o femeie si eu ma simt un copil. Era un fel de „I’m not a girl, not yet a woman”, ca sa o citez pe Britney Spears. Si in urmatorii ani, mi-am primit cuminte cadourile de 8 martie desi, in locul florilor de ziua femeii, m-as fi simtit mai flatata si mai impacata cu mine sa primesc un plus de ziua copilului. Eram copilul mamei, un copil care refuza sa fie serbat in aceeasi zi cu cea care merita sa fie serbata in toate zilele din an dar avea o singura ocazie, de 8 martie.
De noua ani imi impart viata cu sotul meu. Am primit intotdeauna cadouri frumoase de la el de ziua femeii dar nu m-am simtit cu adevarat femeie pana anul trecut. Femeie nu esti cand vor altii ci cand ajungi sa te simti tu asa, cand te privesti in oglinda si iti dai seama ca ai deja trei fire albe la tample, ca te-ai saturat sa te simti copil si e vremea sa fii tu insati mama, ca ai ajuns la varsta pe care o avea mama ta cand a primit primul ei buchet de 8 martie de la tine. Acum simt ca am dobandit suficienta inteligenta, experienta de viata si rafinament ca sa ma pot compara cu mama mea. Nu menstruatia si nu prima noapte de dragoste te fac femeie. Devii femeie cand psihicul tau e gata sa isi asume toate obligatiile acestui statut. Asta nu se intampla peste noapte si, totusi, te trezesti in fata unei oglinzi, intr-o zi, si iti dai seama ca azi te consideri femeie. Pe fata din poza de pe noptiera nu o mai recunosti. Iti dai seama ca florile de ziua femeii nu mai sunt un privilegiu pe care il accepti ci un drept al tau de care nu mai vrei sa te priveze nimeni.
Anul trecut am devenit femeie. De anul trecut, am acceptat cu sufletul deschis sa fiu sarbatorita in aceeasi zi cu cea care mi-a dat viata. Am devenit alta Cristina, una mai feminina, mai stilata care nu mai vrea sa primeasca plusuri si ciocolata de 1 iunie, ci bijuterii cochete de 8 martie.
Superb articolul! Noi ne simteam inca copii la acea varsta 15-16 ani pe cand fetele din ziua de astazi doresc sa devina femei mai repede doar fizic vorbind (unele fete arata mult mai mature pentru varsta lor asta poate si datorita machiajului excesiv,noptilor pierdute)dar psihic nu sunt inca pregatite sa dea piept cu viata ,cu greutatile ei.Zic si eu, mult timp asteptam cadouri daca le pot numi asa,nu flori,bijuterii ci bomboane,ciocolata,un suc,o prajitura,o jucarie de plus, astea erau cadourile noastre.
asta spuneam; a deveni femeie nu e o treaba fizica ci una care tine de psihic.
Adevarat.Superb articol .Desi am 28 de ani ,ma simt tot un copil.Multi imi dau 18-19 ani…uhhh cat mi-as mai dori sa am atata 🙂 Desi de 4 ani sunt casatorita si am trecut prin multe greutati inca de la varsta de 21 de ani ,care altii poate nici intr-o viata nu trec prin cate am trecut,sufletul meu a ramas tot de copil,inca nu ma simt femeie.Poate cand voi face un copil o sa ma simt femeie.
ma bucur ca nu sunt singura care s-a maturizat tarziu 🙂
Nu jm-am gandit niciodata la asta dar ma bucur de fiecare data cand iubitul meu imi aduce flori si m-am bucurat pe 1 martie cand baietelul meu mi-a adus acasa de la gradii o gargarita din coaja de nuca.
In cazul tau, mai ales ca ai un baietel, e practic imposibil sa nu te simti femeie si sa nu iti doresti sa fii sarbatorita!
….SI TOTUSI TE TREZESTI INTR-O ZI IN FATA UNEI OGLINZI SI ITI DAI SEAMA CA ASTAZI TE CONSIDERI FEMEIE…..MI-A PLACUT ASTA…AM TRAIT PE PIELEA MEA!!!!!!!!! DESI ERAM CASATORITA DE 2 ANI( ACUM SUNT DE 11 ANI FEMEIE..;), NU SIMTEAM CU ADEVARAT ”POVARA DE FEMEIE” ,…ABIA CAND PE 3 MARTIE AM TINUT IN BRATE”GAGALICEA ”( CARE IERI A IMPLINIT 9 ANI..:* ) AM SIMTIT CEEA CE MAMA IMI SPUNEA: O SA VEZI PE PIELEA TA! SI AM VAZUT ….SI NU IMI PARE RAU PT.CA IMI TRAIESC IDENTITATEA SI CU MANDRIE SPUN FEMINITATEA SI II MULTUMESC BUNULUI DUMNEZEU CA SUNT FEMEIE DESI DE NENUMARATE ORI PLANGEAM CA SUNT ”FEMEIE”…..CONSDERAM CA ERA MAI BINE SA FIU BARBAT..:)))))))))) DAR NU ! S-A DOVEDIT CA E MAI BINE ASA!…FITI MANDRE DOAMNELOR!
Wow Criss…un articol minunat…nici eu nu ma simt femeie inca, simt ca inca mai am nevoie de experienta si indemanare pentru a ma considera femeie…
Sincera sa fiu nici eu nu ma simt inca femeie…chiar daca am un copil …,parca copilaresc si eu inca alaturi de fetita mea..Nu e usor sa fi femeie,este intradevar frumos dar trecem prin multe in viata de zi cu zi..Le compatimesc pe domnisoarele din ziua de azi care in loc sa profite din plin de anii copilariei,se casatoresc la varste fragede putem spune,cunosc foarte multe cazuri…mai folosesc si tot felul de chimicale ,farduri care le imbatranesc in loc sa le faca frumoase,parerea mea toate la timpul lor…Cred ca luna martie a fost aleasa si numita luna femeii deoarece suntem la fel de firave ,gingase si pure asemenea florilor!
sunt cazuri si cazuri!!unii se maturizeaza prea devreme..unii inca isi mai acorda timp sa copilareasca!! foarte frumoase cuvinte ai gasit pentru aceste ganduri!
Ce drăguț. Să va trăiască copilașul și s avă bucurați de el!