Juriul (John Grisham) – rezumat și impresii

De multă vreme plănuiam să citesc ceva de John Grisham și luna asta am prins momentul. Am atacat romanul Juriul. Mi s-a părut mie un titlul interesant și m-am apucat de citit. L-am terminat destul de repede, dar nu a fost tocmai ce speram eu. O să vedeți de ce. 

Juriul – scurt rezumat

O văduvă, fosta soție a unui bărbat care a murit de cancer, dă în judecată compania producătoare a țigărilor care crede că i-au adus moartea soțului ei la doar 50 de ani. Se va ține un proces din acela tipic american, cu jurați. Și, dincolo de goana avocaților după dovezi care să sprijine acuzarea sau apărarea, mai există o cursă, cea a câștigării juriului. O echipă de specialiști angajați de una din tabere (nu vă spun care) se ocupă de supravegherea permanentă a potențialilor jurați și de adunarea de informații despre stilul de viață, dar și despre trecutul acelor persoane. 

Zeci de persoane pe lista posibililor jurați și, la final, doar 12 vor lua loc pe banca de onoare din sala de judecată. Unii chiar vor să fie jurați, alții nu știu cum să scape mai repede. Despre marea majoritate echipa de spioni știe cam tot, dar sunt câțiva dintre ei mai cu semnul întrebării.

Oferta zilei la carti

Cel mai mare semn de întrebare se ridică în jurul lui Nicholas Easter. De unde vine? De ce nu găsesc nimic despre trecutul lui? De ce nu știu nici măcar unde studiază? Nicholas va fi ales în cei 12. Și asta pentru că s-a pregătit multă vreme pentru moment. Și-a dorit să fie parte din juriu, și-a pregătit minuțios răspunsurile la întrebări, a fost candidatul perfect la un loc la masa juriului.

Acuzarea începe să-și aducă dovezi și martori. Procesul este de durată. Apărarea de pregătește să răspundă acuzațiilor. Echipa de manipulare urmărește în continuare jurații și familiile lor și acționează în fel și chip pentru a influența decizia juriului. 

Dar ce-i de făcut cu Nicholas care nu are pe nimeni de condus din spate? Sau are? Încep să curgă telefoane care le transmit un mesaj clar manipulatorilor – altcineva se pricepe chiar mai bine ca ei la jocuri și poate jongla cum vrea cu jurații, deciziile lor sau cu prezența lor la tribunal. Persoana de la telefon este Marlee, o tânără despre care se știu la fel de puține lucruri ca despre Nicholas. Se pare că cei doi sunt aliați și luptă pentru ca rezultatul acestui proces să fie cel pe care-l vor ei. 

Ce trecut ascund Marlee și Nicholas? De ce vor să influențeze decizia juriului și să decidă soarta procesului? De care parte a baricadei aparține echipa de urmăritori și manipulatori? Cine are de pierdut și cine are de câștigat în acest proces? Dacă juriul va putea fi manipulat și de către cine, dacă asta e de bine sau nu, veți afla la final. 

Juriul – impresii de după

Nu știam nimic despre John Grisham, când m-am apucat de citit cartea, dar pe măsură ce dădeam paginile, puteam să jur că a lucrat în sistem, ca avocat, judecător, grefier ceva. Prea multe detalii! Am căutat pe Google și am aflat că aveam dreptate. 

Despre roman nu spune nici că e foarte prost, dar nici că m-a dat pe spate sau m-a convins să mai citesc și alte cărți de-ale autorului. Oi fi pornit eu prost, dar înțeleg că mai toate cărțile lui se axează pe lumea juridică și cred că asta e un subiect deprimant pentru mine pentru că sunt sigură că aceleași jocuri pentru putere și dreptate există peste tot, nu doar în Juriul.

Pe alocuri este destul de plictisitor să urmărești culisele acestui proces. Dar trebuie să mergi mai departe ca să vezi cum se termină povestea și să afli de ce vor Nicholas și Marlee să influențeze juriul și dacă vor reuși să facă asta. E greu să-ți dai seama dacă fac asta pentru bani sau scopul lor este altul. 

Zeci de pagini în care trebuie să urmărești specialiști care vin cu dovezi și martori. Foarte multe nume pe care devine greu să le reții. 12 jurați, judecător, grefier, ofițer, avocați, erau deja mult pentru mine. Mai adăugați aici numele rudelor sau cunoștințelor juraților, numele celor care aleargă să transforme jurații în marionete, numele unor persoane din trecutul celor doua personaje cheie și deja o să vă doară capul. Nu mai știi cine cu cine s-a întâlnit, cine pe cine a mituit sau șantajează. 

Dincolo de astea, am luat cartea ca pe un semnal de alarmă în privința tuturor lucrurilor posibile sub privirile oarbe ale justiției. Oricât de evidente ar fi probele aduse de acuzare și oricât de credibili martorii sau invers (atuuri să fie de partea apărării), nu știi niciodată care va fi rezultatul unui proces. 

Romanul este catalogat ca thriller juridic. Răsturnări de situație există, dar nu se poate spune că te ține cu sufletul al gură. Interesant de urmărit sistemul și de meditat la ce riscuri te supui când decizi să-ți cauți dreptatea în justiție, deprimant să vezi câte se pot face în numele câștigării unui proces. Ajungi să te întrebi dacă Grisham și-a imaginat toate astea sau, ca avocat, a întâlnit în tribunale priviri și gesturi care i-au spus povestea asta.

Nici măcar sfârșitul nu a fost o surpriză. De la un punct încolo am intuit unde duce romanul. Per total, nota 6 pentru aceasta carte. 

Tu ai citit vreun roman de-al lui John Grisham, să mi-l recomanzi? Mă gândesc că poate am ales eu prost, poate are și cărți mai bune?!