O altă grupă de parametri de diagnosticare derivă din procesele auxiliare; ei dau informaţii mai înguste, dar care restrâng aria de investigaţie pentru localizarea defecţiunii. Astfel de parametrii de diagnosticare (bătăi, vibraţii, presiuni, structură chimică) sunt folosiţi pentru diagnosticarea pe elemente-proces la care automobilul este supus, în general, când diagnosticarea generală se încheie cu concluzia „necorespunzător”.
Acelaşi caracter îl au şi parametrii din cea de a treia grupă, de natură geometrică, dar gradul lor de localizare este foarte înalt; din rândul lor fac parte cursa liberă, jocul axial, jocul radial, coaxialitatea, paralelismul, etc. Parametrii de diagnosticare din ultimele două grupe se folosesc pentru diagnosticarea subansamblelor şi pieselor componente ale automobilului.
Menţinerea stării tehnice automobilelor şi restabilirea valorilor parametrilor de diagnosticare în domeniul de funcţionabilitate impun controlul şi aplicarea unor lucrări de întreţinere tehnică şi de reparaţii curente în volum şi de pe periodicitate reglementate prin normative oficiale republicane sau interdepartamentale pentru automobilele proprietate de stat, şi prin rescripţii uzinale pentru autoturismele din sectorul particular.
Respectarea necondiţionată a prevederilor normativelor republicane şi departamentale privitoare la periodicitatea, volumul şi calitatea operaţiunilor de control preventiv, întreţinere şi reparaţie a autovehiculelor, folosirea operativă şi eficientă adoptărilor materiale existente, reprezintă o măsură de excludere din trafic a autovehiculelor care s-ar putea constitui într-un adevărat pericol datorită stărilor precare.
Depistarea la timp a defecţiunilor şi înlăturarea lor operativă au şi implicaţii economice. De exemplu, un automobil poate să circule, deşi el consumă combustibil peste normă (datorită dereglării carburaţiei, aprinderii, defectării injectoarelor, etc.), emite substanţe poluante (oxid de carbon, fum, etc.) peste limitele admise, are joc mare la volan, roţi neechilibrate ş.a. Aşadar, starea sa tehnică nu mai este bună dar vehiculul este funcţionabil; exploatarea sa în continuare este legată evident de nerespectarea normelor de consum, acelor ecologice, maşina prezentând şi un pericol pentru trafic. Tocmai aceste situaţii trebuie depistate la timp şi înlăturate operativ prin sistemul preventiv de control şi întreţinere tehnică, pentru a preîntâmpina risipa, a se prelungi durata de exploatare, a exclude riscul de accidente şi a evita ca maşina să ajungă înainte de limită în cea de a treia situaţie – rea şi nefuncţionabilă, când, datorită producerii căderilor (avariilor), vehiculul rămâne blocat, în pană.
Pentru vehiculele proprietate personală nu se poate impune prin normative un sistem de întreţinere şi reparaţii, acestea fiind lăsate la aprecierea fiecărui posesor. În cartea tehnică a fiecărei maşini, însă, sunt înscrise operaţiunile periodice pe care uzina le recomandă să fie efectuate în vederea asigurării unui rulaj cât mai îndelungat. Nerespectarea acesotra nu numai că reduce viaţa maşinii, dar măreşte consumurile, periclitează siguranţa traficului şi ridică cota de poluare.
Mă numesc Ovidiu Drobotă, am 21 de ani şi sunt din Oradea. Să scriu articole despre automobile este o pasiune pentru mine. Îmi place să dau sfaturi utile celor care sunt pasionaţii de autovehicule. Momentan, administrez un site de chestionare auto disponibil gratuit pentru elevii şcolilor de şoferi. Site-ul dispune de întrebări DRPCIV cu răspunsuri corecte, care sunt des întâlnite la examen. De asemenea: codul rutier, regulamentul rutier, măsuri de prim ajutor, contravenţii, sfaturi pentru mecanică şi o secţiune BLOG care are multe articole folositoare din experienţa conducătorilor auto.
material de Ovidiu Drobotă
