Sunetul cuvintelor, de Amulya Malladi

Se pare că, fără să-mi propun asta, tot continui să aleg romane care au teme conexe terorismului mondial. După Eu sunt Malala, o altă copertă cu o femeie de origine musulmană îmi atrage atenția. Este cartea pe care vreau să v-o prezint astăzi, Sunetul Cuvintelor. Apărută în 2009 la Grupul Editorial Corint, mai exact editura Leda Edge, cartea spunea povestea unei tinere imigrante afgane care ajunge în Danemarca la familia fratelui său. Este o poveste despre ce înseamnă să fii refugiat.

Scurt rezumat Sunetul Cuvintelor

Raihana reușește să fugă din Afganistanul controlat de talibani și ajunge în Danemarca, în casa fratelui său, Kabir. După o scurtă perioadă de acomodare, Raihana trebuie să facă ce li se impune tuturor imigranților să facă: să meargă la cursurile de limbă daneză și să facă un soi de practică pentru a învăța meserie și a putea, în scurt timp, să-și câștige singuri existența. Deși limba daneză este grea, sunetul cuvintelor daneze fiind tot timpul asociat de Raihana cu zumzetul indescifrabil al albinelor din stup, ea se va descurca foarte bine. Prinde repede cuvintele și e dornică de muncă.

Profesoara de la cursurile de limba daneză o recomandă pe Raihanna unui apicultor pensionar din zonă, proaspăt rămas văduv. După pierdea soției, Gunnar se refugiase în băutură, lenevea toată ziua și nu se mai ocupa de stupi. În primele zile de practică la Gunnar, scopul practicii nu prea este atins pentru că Raihanna nu învață absolut nimic. Nici pe partea de apicultură, nici pe partea de limbă, de vreme de Gunnar nici nu îi vorbește.

Oferta zilei la carti

Apoi, treptat, cei doi se apropie, încep să comunice, să îngrijească stupii împreună și se leagă o prietenie frumoasă între ei. Tânăra începe să vadă viața cu alți ochi, îndrăgește foarte mult munca și albinele, stăpânește limba tot mai bine de la o zi la alta și începe să-și facă planuri de viitor cu gândul la soțul ei, rămas în Afganistan, pe care încă refuză să-l creadă mort.

Când fratele ei îi vorbește despre măritiș, ba chiar îi prezintă un pretendent ales, Raihana simte cum o parte din planurile ei încep să se dărâme. Mai este ea femeie afgană dornică să facă o serie de copii și să se dedice lor și îngrijirii casei? Parcă mentalitatea daneză îi place mai mult. Visează să fie liberă, să aibă slujba și banii ei, să călătorească, să fie altfel. Va accepta oare cererea în căsătorie?

Aici, în Danemarca, Raihana nu trebuia să fie extraordinar de curajoasă pentru a face o alegere; nu trebuia să lupte pentru acest lucru. În Danemarca era dreptul ei de a alege bărbatul cu care se va mărita. Libertatea pe care o avea nu era fără limite, dar era mai mult decât avusese vreodată înainte.

Numai că nu-s toți danezii ca Gunnar, gata să acorde o șansă unor străini veniți să primească ajutor social la ei  în țară. Așa se face că, foarte curând, Raihana va face cunoștință din nou cu violența și teama de a ieși pe stradă, cele de care abia scăpase când părăsise Kabulul.

Mai multe nu vă spun. Cine e curios să afle ce se întâmplă mai departe, despre ce violențe vorbim, ce măsuri iau autoritățile și cum se încheie povestea Raihanei, poate comanda cartea de aici sau de aici.

Părerea mea despre Sunetul Cuvintelor

Subiectul acestei cărți n-are cum să nu-ți placă. Vorbim despre partea mai puțin cunoscută nouă a vieții imigranților, a celor pe care probabil majoritatea îi judecăm pentru că ne-au invadat și beneficiază de ajutor sociale sau servicii medicale pe care noi le plătim. Ne e teamă de ei. Suntem furioși pe ei. Dar cum ne văd ei? Chiar sunt toți leneși și răi? Uite să nu! Beletristică sau nu, sunt sigură că ăsta este adevărul despre mulți dintre oamenii care și-au părăsit țara, și-au pierdut rude, își schimbă limba și sunt nevoiți să se adapteze la o cultură atât de diferită de a lor.

Asta e Raihana. Nici ea nici rudele ei nu visează la o viață în care danezii să le dea bani la infinit și ei să lenevească. Muncesc din greu ca să se integreze, dar nu întâlnesc întotdeauna oameni care să vadă asta. Danezii ca Gunnar și profesoara ei de daneză văd și îi susțin cu ce pot. Dar mai sunt și alții… danezi care prin atitudine și comportament se dovedesc a fi la fel de inumani ca talibanii. Ăștia sunt teroriștii nostri! Sunetul Cuvintelor este o comparație pratică între două culturi, dar și între ceea ce numim oameni buni și oamenii care s-au născut să facă rău.

Mi-a plăcut personajul principal din primele pagini și nu mi-am schimbat părerea în privința lui. Este o fată muncitoare, înțeleaptă, pentru care credința musulmană nu se rezumă la purtatul hainelor tradiționale, o fată care iubește viața, oamenii și albinele, care a trecut prin multe, a văzut atâtea rele, dar are puterea de a spera și a lupta pentru mai bine. Și vin unii care-i răpesc iar aproape tot, acolo unde tot este sinonim cu speranța. E dureros să constați că și Europa are talibanii ei. (Era băiatul care adusese Kabulul în Danemarca.)

Raihana a avut totuși puterea să meargă mai departe și să-și învețe familia că a răspunde violenței cu violență sau teamă și izolare nu este cea mai bună soluție. Kabir, fratele ei, omul care nu avea deloc încredere în danezi la început, își va schimba total opinia după ce, împins de sora lui, va cunoaște oameni ca Gunnar. La început, când îi spunea surorii sale că danezii sunt răi și nu-i vor acolo, iar ea îl întreabă de ce vrea totuși să rămână să trăiască acolo, Kabir îi răspunde:

Pentru că nu mă pot întoarce acasă, pentru că sunt un refugiat și nimeni nu mă vrea.

Când unii danezi aleg să distrugă și să semene teroare, alții vin să ajute și să redea speranța. Poate că povestea nu este despre musulmani și creștini, despre afgani și danezi, despre imigranți și gazde, ci despre oameni și oameni.

Citat preferat din Sunetul cuvintelor 

Suntem oameni ai unor vremuri disperate; tu ai impresia că nu te poți duce nicăieri, iar eu am impresia că nu am nici un viitor, nici o viață în viitor.