Unii știați deja, alții poate aflați acum. De mulți ani, mă lupt cu atacurile de panică. Sau ele cu mine, nu mai știu exact. Pentru o vreme, am crezut că am eu ceva defect dar, după ceva timp, am înțeles că nu sunt singura care se confruntă cu așa ceva, că nu se moare din atacuri de panică și că niciun tratament medicamentos sau ședință la psiholog nu va face minuni, câtă vreme tu nu te ajuți.
Trebuie să găsești în tine puterea de a alunga atacurile de panică și anxietatea sau măcar să cauți anumite puncte de sprijin care să te ajute să treci peste ele. Știu că par ipocrită. Așa gândeam și eu când îmi spuneau alții lucrurile astea, dar e adevărat: totul depinde de noi. Unul din aliații pe care eu i-am găsit este telefonul mobil. N-ai nevoie de cine știe ce gadget de fițe, oricare din aceste telefoane ieftine îți poate fi de ajutor. Cum te poți folosi de smartphone?
1. Ascultă în căști ceva ce-ți place
Cu siguranță ai câteva melodii care-ți plac și-ți dau o stare de bine. Eu așa am reușit să fac din nou primii pași singură, pe stradă. Fie îți faci un playlist pe Youtube sau unde mai asculți tu muzică online, fie îți pui melodiile din calculator pe telefon și, atunci când ieși, folosești o pereche de căști audio pentru a le asculta pe drum sau în mijloacele de transport în comun. Fără piese triste și concentrează-te pe muzică, pe ce e frumos în viața ta! E greu. N-o să-ți iasă mereu, dar ai să vezi că te ajută.
Nu-ți place muzica? Poate ceva bancuri audio sau un audiobook? Și când vrei să adormi, ar fi bine să mizezi pe ele.
2. Ține-ți mintea ocupată
Gândim prea mult, rumegăm probleme, căutăm soluții. Nu ne face deloc bine treaba asta. Atacurile de panică sunt provocate tocmai de gândurile noastre, mereu lipsite de doza minimă de optimism. Cel mai bine este să ne concentrăm pe altceva, să ne ținem mintea ocupată cu lucruri mai plăcute. Joacă-te un joc pe telefon sau citește un articol motivațional! Aerul nu ți se va mai părea la fel de irespirabil și nici coada de la supermarket la fel de lungă.
3. Folosește aplicații ajutătoare
Nu știu cum este pe telefoanele Apple, dar pe cele care au sistem de operare Android, sunt câteva aplicații gratuite care te pot ajuta. Unele se axează tot pe terapia cu sunete. Altele vă învață să respirați corect pe numărătoare. Da, una din marile probleme ale persoanelor cu atacuri de panică este că nu respiră corect și complet și nu dau afară tot aerul inspirat. Pe mine m-a ajutat enorm o astfel de aplicație pe telefon.
Trebuie doar să butonezi telefonul și să cauți. Sunt fel și fel de aplicații care te pot ajuta să te calmezi, să te relaxezi, să fii mai curajos, să zâmbești mai des, să înveți să meditezi și la altceva decât la probleme.
4. Cere ajutor, dar nu fugi
De fiecare dată când simți că atacul de panică e pe aproape, vrei să fugi, să te ascunzi în colțul tău, în locul pe care psihicul tău îl recunoaște drept sigur, alături de persoanele care își inspiră siguranță, iubire și calm. A fugi nu e o soluție pentru că, peste 15 minute, când va fi trecut atacul de panică, o să te simți incapabil și frustrat și o astfel de stare nu face decât să invoce un nou atac. Persoanele în care ai încredere chiar pot fi mereu cu tine prin intermediul unui telefon.
Nu fugi când te cuprinde teama! Sun-o pe mama, pe o prietenă, pe soțul sau pe iubita ta. E uimitor ce putere pot avea câteva cuvinte de încurajare din partea lor.
Orice ajutor e binevenit pentru că lupta cu atacurile de panică nu e deloc ușoară. Eu nu m-aș fi gândit, acum câțiva ani, că aș putea deveni dependentă de telefon la modul acesta. Acum sunt cu atât mai disperată și verific de 2 ori să nu-l uit acasă când plec undeva. Nu zic că e bine, dar mă ajută. Asta e tot ce contează.
Complicat cu atacul de panica
Mai mult decat complicat.
Am trecut si eu prin atacuri de panica si stiu ce inseamna. E cumplit. In momentele alea conteaza sprijinul extern, insa trebuie sa realizezi ca tot tu esti principala sursa care te poate determina sa depasesti situatia. Acum m-am temperat mult. Uite un motiv pentru care nu conduc.
Nici eu nu am permis si nu o sa dau niciodata de permis din acelasi motiv.
Am avut si eu probleme cu atacurile de panica dar zic eu ca am trecut cat de cat peste ele.
Nu dispar definitiv din cate am inteles din cartile pe care le-am mai citit, dar invatam sa le gestionam.
Eu nu avut atacuri de panica. O singura data am facut o tahicardie, am ajuns la urgente si aveam 130 batai pe minut si mi s.a zis ca e pe sistem nervos. Am facut controale la inima si nu am nimic.
Dar e bibe ca ai impartasit din experienta ta pentru ca asa ii poti ajuta pe cei aflati in aceeasi situatie.
Probabil ca sunt si unii care rad. Din cauza lor nu am scris multa vreme despre starile mele, dar am decis ca e mai bine sa vorbesc, incercand sa ajut 2-3 oameni, in loc sa-mi pese de cei care nu au trecut prin asa ceva.
Si eu sunt disperata dupa telefon. Cred ca sufar de boala aceea prin care nu ma pot lipsi de telefon. Sa fie asta singura problema. Nu prea am cum sa ma plictgisesc. Tot timpul apare un mail, noutati pe facebook si nu mai vorbesc de Instagram .Cand ma plictisesc, daca se poate zice asa, mai arunc o privire si pe Pinterest
Referitor la atacuri de panica, nu stiu ce sa zic. N-am suferit sau nu cred sa fi suferit vreodata de asa ceva
Iti doresc sa nici nu ai parte de asa ceva. Nici dusmanilor mei nu le doresc sa aibe atacuri de panica, Ramo.
Nu am avut probleme cu atacurile de panica pana acum.dar sunt dependenta de telefonul
Putini mai putem trai fara telefon, nu?
Am atacuri de panica dar am invatat sa le controlez.
Te felicit tocmai pentru ca stiu cat de greu este.
Oh, atacurile de panica…Intr-adevar gandurile contribuie si ele la provocarea unei crize, dar sunt mult mai multi factori. Orice lucru simti ca te ajuta pe moment e binevenit, dar pana nu scoti din subconstient adevaratele cauze, nu scapi.
E cam greu sa identifici cauzele si de obicei de vorbim de un cumul de situații care au dus la aparitia problemelor. Timpul inapoi nu-l poti da, o comanda care sa stearga totul cu buretele nu exista…
Nu știu nimic despre atacurile de panica si imi pare rau ca treci prin asa ceva. Poti sa ma suni si pe mine, daca vrei, sigur te binedispun si iti alung atacurile de panica.
Nu stiu ce m-as face fara telefon, uneori sunt dependenta de el, alteori simt nevoia sa fac o pauza lunga de la el.
🙂 de draguta esti!!!! Nu pot sa cred. Oricum sa stii ca la mine Dino este cel care ma linistete cel mai repede.
Of! E o problema tot mai raspandita asta cu atacurile de panica. Am citit despre, dar degeaba tot citesc…ca daca nu sunt in pielea celui care sufera asa ceva, mai greu pot sa inteleg.
E o treaba interesanta si cu telefonul asta, parca nu esti tocmai singura stiind ca oricand poti apela pe cineva si cere sprijin. Bateria sa tina si semnal sa fie, in rest…nu mai conteaza.
Pai ce, soro, nu am baterie externa? Crezi ca plec nepregatita?
Nu am avut pana acum atacuri de panica
Am o prietena care are atacuri de panica. O sa-i trimit articolul tau sa-l citeasca. Eu cred ca atata timp cat gasesti ceva care sa te ajute sa te simti mai bine, nu conteaza ce e. Eu ca sa nu mai vad privirile insistente, care ma urmareau mereu pe strada, imi inchipuiam ca sunt o celebritate si ca acele priviri sunt normale si asta m-a ajutat ca la un moment dat sa nu le mai observ si sa nu-mi mai pese.
Privirile oamenilor ma seaca. Ba unii nu se multumesc sa priveasca, mai si jignesc.
Nu este nimic de râs, dimpotrivă îți suntem recunoscători că ne împărtășești și nouă din problemele tale, dându-ne soluții la îndemâna pentru noi, sau cei dragi nouă. Mulțumesc mult! ❤️
Crede-ma ca sunt multi cei care rad si multa vreme mi-am ascuns problemele de rusine.
Si eu folosesc solutia cu muzica. De fapt, cred ca de fiecare data cand zbor cu avionul ascult muzica. Mi se pare incomod golul din stomac de la decolare, iar muzica ma ajuta in sensul asta, sa trec mai usor peste el si sa ma relaxez pe toata durata zborului. Totodata am si o aplicatie care ma ajuta cu respiratia. Incerc sa fac exercitii in acest sens, de respiratie, pentru a trece mai usor de stresul de zi cu zi.
Credeam ca doar eu respir pe numaratoare :))
Au fost destule momente in viata mea cand am avut si eu atacuri de panica. Tare rau mai e 🙁
Mi-a trebuit un mare efort de voita sa ies din acele stari. Sper sa nu mai revina!
Eu le-am lasat prea mult sa avanseze pentru ca medicii nu au stiut sa imi spuna de la inceput ca sunt atacuri de panica si m-au chinuit 2 ani cu analize si tratamente de tot felul.
Sfaturi bune, utile, pe care trebuie sa le stie toata lumea! Din fericire, nu am probleme cu atacurile de panica…imi pare tare rau ca treci prin asa ceva. La mine telefonul este o necesitate, chiar daca nu pt panica 😛
Iti doresc sa nici nu ai vreodata. E greu sa le faci fata.
Din fericire nu am trecut prin așa ceva, sper sa nici nu trec vreodată.
Super articolul si de mare ajutor..
Faci super treaba,felicitari
Tine-o tot asa!!
Eu am facut acest gest in mod involuntar cred ;habar nu aveam ca exista ceea ce se numeste atac de panica desi simteam pe pielea mea ce inseamna. Asa ca am inceput sa port castile si sa ascult melodiile preferate atunci cand merg in oras si ma simt confortabil ,
Intr-adevar, este foarte important ca in momentele alea sa gasesti ceva care te calmeaza sau iti distrage atentia. Si eu ma lupt cu atacuri de panica si e crunt, mai ales cand ma trezesc noaptea din somn cu cate un atac de panica. In general, reusesc sa le „combat” singura, spunandu-mi ca e totul in capul meu si ca, in cateva minute, voi fi iar bine. Dar am momente cand singurul sprijin real pe care ma pot baza este un calmant. Incerc sa evit sa iau calmante, nu vreau sa devin dependenta de ele, dar uneori, ele sunt singura solutie. In plus, iau de o luna niste medicamente pentru creier/anxietate si chiar ma simt mai bine.
Of, nu stiam ca si tu ai probleme cu ele. Imi pare rau sa aud asta. Foarte bine faci ca nu te axezi pe pastile pentru ca intr-adevar dau dependenta si se scapa greu de ele. Totul e in mintea noastra, dar schimbarile de care avem nevoie cer timp, nu vin peste noapte.