Sâmbătă, când era zi de curățenie, mie mi-a venit cheful de ducă. Unde să cheltuim și noi niște bani în Bucureștiul ăsta mare? Eu fan al plimbărilor în aer liber, soțul iubitor de must. S-a potrivit la fix Festivalul de bun must… și pastramă după gust, care s-a ținut în perioada 21 – 24 septembrie în Parcul Național din capitală. Eu nu prea mă dau în vânt după genul acesta de evenimente pentru că știu că toate sunt scumpe, dar eram curioasă care este atmosfera pe acolo.
Ei bine, am plecat după vreo 45 de minute, dezamăgită și cu vreo 50 de lei în minus în portofel. Festivalul respectiv se ținea pe o alee mică a parcului, unde găseai mai multe standuri cu grătare, vreo 3-4 vânzători de must, câteva tarabe cu dulciuri și niște mese cu ii made in China, la 50 de lei.
Sigur că, așa cum e la orice târg de genul ăsta, mirosul de friptură te înnebunea. Deși îmi propusesem să nu gust nimic din carne, mirosul ăla puternic de grătar delicios m-a convins să scot vreo 30 de lei din buzunar pentru 4 mici și 2 cârnăciori plus muștar și 3 cuburi de cartofi. Pâinea nu e inclusă. Nu că-mi trebuia, dar ca idee!
Vedeți friptura aia de pe grătar? 7 lei/100 de grame e cel mai mic preț, iar ce ți se oferă n-are nicio legătură cu ce e pe grătar și te îmbolnăvește de poftă.
Micii și cârnăciorii erau reci și oribili la gust. Soțul meu, care mai mănâncă de la grătarul de la Kaufland, m-a asigurat că cei de la magazinul respectiv sunt mai buni. M-am gândit că poate pastrama era mai bună, dar nu am de unde să știu că nu m-am încumetat să mai dau bani și pe aia.
Am poftit și la berbecuțul ăla la grătar, drept să vă zic, dar ăla e doar de prezentare. Ceea ce primeai de fapt, dacă voiai berbecuț, erau niște bucăți de carne tăvălite într-un ceaun imens unde se adunase o tonă de grăsime (probabil vreun alt animăluț porționat de numai el știe cât timp). Bine că sunt chitroasă și m-am oprit la 30 de lei cheltuiți.
Mesele pentru pofticioși erau întinse pe câteva alei lăturalnice ale parcului, pe care cei care veniseră pentru o simplă plimbare nu prea mai aveau acces. Unii se încăpățânau să o ia totuși pe acolo (și nu-i judec) și practic le suflau în nas celor care își cumpăraseră de mâncare și stăteau la masă.
La capitolul dulciuri, mă plângeam săptămâna trecută că erau prețuri mari la Muzeul Satului. Ei bine, nu. Acolo era super ofertă la 50 de lei/kg. La Festivalul bunului must prețurile erau de 70 de lei/kg la plăcinte, salam de biscuiți și diverse tipuri de ciocolată de casă. Oi fi eu amatoare de dulciuri, dar mai bine lasă! Mi-am lua totuși un Kurtos Kalacs cu nucă (10 lei).
Mustul era destul de scump și el – 10 lei/litrul – dar am cumpărat o sticlă ca să ne facem pofta noi și cei de acasă. La must măcar aveai opțiunea să guști înainte să cumperi (cel puțin la tipa de la care am cumpărat noi). Nu s-a zgârcit deloc și ne-a oferi să gustăm câte 50 de ml, să zicem, din vreo 3 tipuri de must obținute din soiuri diferite de struguri.
Programul artistic a fost de nota 4 cu felicitări. Muzica era foarte proastă, sunetul la pământ, iar cele 2 minute de dans pe care le-am prins m-au dezamăgit și ele.
Iile nu le-am analizat, ce-i drept, dar nu aveau cum să fie altceva decât chinezării la 50 de lei bucata, vă spun eu sigur.
Alte lucruri interesante? Multe jucării, provenite din aceeași zonă a Asiei, la prețuri foarte mari și ele, plus mese cu ciorapi de calitate 3 perechi la 10 lei (!).
Cam așa s-a prezentat Festivalul bunului must. Mustul chiar a fost bun. În rest, organizare proastă, produse scumpe și de calitate îndoielnică plus mărfuri care nu-și aveau rostul acolo. Dacă voiam ciorapi de nylon la 3 lei perechea, mergeam la mine în piață, nu băteam atâta drum până în Parcul Național. Mi-a părut rău că am ales acest eveniment în loc să merg pe Kiseleff, unde era un târg de meșteșugari.
Si eu am experimentat aceleasi senzatii la Oktoberfest in ceea ce priveste preturile si am plecat de acolo mai saraca cu 100 de lei, fara sa am insa satisfactia ca am mancat ceva gustos. O friptura si niste carnati de bere amarati 30 de lei si o placinta mica 12 lei.
au grija de noi organizatorii, sa nu ne ingrasam 😛
Nu știam de acest festivalul dar aiurea ca organizarea a fost proastă. La festivaluri mai mereu sunt prețurile exagerate.
M-am obisnuit cu organizarile de pe la noi.
Da exact asta nu imi place mie la targuri ;ca sunt prea scumpe pentru buzunarul meu si nu stiu ceea ce mananc ;nu zic ca toate targurile sunt la fel dar de obicei si eu am plecat dezamagita .Oricum in oraselul meu foarte rar sunt targuri si atunci toti se inghesuie sa vada si sa cumpere orice .
credeam ca doar capitala are parte de preturi d-astea inumane.
Mai iesim si noi pe la „festivaluri” dinastea dar mai mult la plimbare… Chiar ca profita astia si dau in preturi
la plimbare plecaseram si noi, dar cu pofta nu te pui.
Asa sunt toate targurile! Noi mergeam la targurile de utilaje agricole cand sotul meu avea ferma si mereu treceam pe la tarabele producatorilor romani. Rar gasesti ceva de calitate, dar pretul este intotdeauna ridicat. Probabil ca sa acopere costul chiriei platite pentru taraba.
La costurile lor eu nu m-am gandit, dar… oricum, prea scump, prea ca la tara.
Cam asa patim si noi intotdeauna cand mergem asa ca mai bine le fac eu acasa cum vreau.
de 30 de lei faceam aripioare si mici pentru tot neamul, nu?
Uuuai, daa, muust! ce pofta mi-ai facut. Cat despre targ, este aceeasi marfa peste tot. Prostii. Nimic interesant.
Am must alb azi. Te invit la o cana.
Ce m-as fi enervat sa merg acolo.
Cind am luat mici gata facuti m-am uitat bine de unde ii scoate vinzatorul : intre 2 gherete apropiate unii mici stateau , facuti de mult, intr-o cratita, altii erau luati direct de pe gratar.
si aia de pe gratar crezi ca nu erau tot din aia din cratita? 😀
Pai asa e pe la noi, totul e scump si fara gust. Eu nu ma omor dupa must, mai gust cate putin cand fac ai mei vinul, dar nu ma da pe spate.
Zici ca mancarea nu a fost buna, dar de facut pofta mi-ai facut! Ce-as manca si eu vreo 2 mici!!!
Aaa si kurtos-ul e preferatul meu!!
Nici eu nu ma dau in vand dupa must. Al meu ar bea toata ziua.
Îmi pare rău că nu ai putut trăi o experiență plăcută. Nu vei găsi prețuri mici la asemenea manifestări dar să nu găsești calitate nu m-aș fi așteptat.
Eu sunt înnebunit după berbecuț la proțap dar nu îl accept decât dacă văd că taie în fața mea direct de acolo.
Sa-mi zici si unde ai avut ocazia sa iti taie direct din friptura de la protap.
Pacat ca nu ai gustat pastrama ciobaneasca de berbecut. O minune!!! Carne macra, bine condimentata, pregatita pe jar in gratar din cel dublu care se intoarce pe ambele parti. Noi eram acolo la coada cand cei de la Antena 3 i-au luat interviul sotului meu :))
Macar v-ati ales cu o aparitie la TV. Lasa ca imi cumpar eu pastrama si imi fac si voua nu va dau.
Ce pofta de must mi-ai facut. Imi pare rau ca acest festival nu a fost unul reusit, dar macar te-ai putut bucura de gustul bun al mustului! 🙂
sa nu uitam de cozonacul unguresc!
Comercianții de la astfel de evenimente de stradă profită peste măsură. Si li se permit. Dacă lumea nu s-ar mulțumi cu puțin, poate lucrurile pentru care scoatem bani din buzunar ar fi de calitate (mâncarea in cazul tău).
Las ca peste 2 săptămâni vine si la noi sărbătoarea orașului, Sarbătoarea Castanelor. Cam aceeași treabă ..
Pe sistemul las-o, ma, ca merge asa, nu?
Si eu am avut experiente neplacute cu mancarea de la targuri si zilele orasului, asa ca acum nu ma mai ating de astfel de chestii. Nici macar nu cumpar branza, cascaval sau alte chestii, pentru ca mi-a fost de ajuns sa vad in ce conditii sunt tinute inainte de a fi aduse in frigiderele pe care le vedem noi. Nu, multumesc.
Singurele chestii pe care le cumpar sunt cateva dulciuri, de exemplu o turta dulce si un Kurtos. Mai gasesc uneori si mini-gogosi, care sunt delicioase. Dar in afara de deserturi nu ma ating de nimic.
Mini-gogosile erau pline de ulei. Si-a luat cumnata-miu. Branza si carnati sau chestii de genul oricum nu iau ca nu am incredere.
Sunt foarte pofticioasa si de aceea tot ce vad si ma impresioneaza pe FB, imi pregatesc. Eu abia astept Zilele Iasului pentru a mancat o portie de pastrama de oaie si a bea un pahar de must. Merg cu gasca in fiecare an si inca nu am fost dezamagita.
Banuiam eu ca prin alte orase altfel sta traba. Distractie placuta!
Uuuai, daa, muust! ce pofta mi-ai facut! nu am baut de cativa ani!
In general ma abtin sa cumpar chestii scumpe si care nu ne dau pe spate, de felul nostru mici mancam o data la 3 ani si carnatzi si mai rar, iar pe anul asta si urmator ne-am facut norma. Dar o pastrama de oaie as fi acceptat 😉
hai ca aici chiar m-ai nenorocit. Carnati mai rar? Noi facem in casa 😀
ideal daca faceti, noi ramanem la bucata de pulpa/carne ca atare.
duminica am mers si noi la meci si chiar am trecut pe langa parcul national, ne uitam care o fi treaba cu festivalul asta. dar eu i-am batut pe baieti la cap ca vreau la starbucks la unirii, asa ca n-am oprit, ci i-am dat tot inainte. acum, ca citesc ce ai zis tu, mai ca-mi vine sa le zic si lor c-a fost mai buna cafeaua mea decat ce voiau ei sa manance!
Chiar le poti transmite ca nu au pierdut nimic.
Wow, dar ce preturi! Pacat de targurile astea ca sunt facute doar cu gandul la a mai lua un ban in plus dar la ce ofera.. vai de lume 🙁
Decat asa mai bine citesc o carte acasa la mine si beau un must ca am de unde. Norocul meu 🙂
Lasa ca weekend-ul asta e iar targ in Herastrau, dar nu ma duc. Stau acasa cu tine.
Mie îmi plac târgurile, dar vorba ta, găsim acolo produse extrem de scumpe, deși ar trebui să fie sub prețul pieței, plus că unele produse chiar nu au ce să caute la târg, toate chinezăriile posibile.
practic oricine poate vinde orice daca are bani sa inchirieze spatiu.
eu am renuntat sa mai merg pe la targuri.. pentru ca de obicei sunt foarte scumpe produsele si totusi, eu cand gatesc ceva, folosesc o gramada de apa pt spalarea ingredientelor..acolo cum fac? ca ma cam indoiesc ca au bucatarie frumos utilata in spate.
la asta nici nu ma gandisem…
Ma bucur ca ideea de street food incepe sa prinda si la noi, dar din pacate inca nu e de calitate. Cel putin la noi in Ploiesti chiar nu e. In loc sa fie ceva frumos, totul se transforma intr-o adevarata tiganie. Imi aduce aminte de iarmarocurile de dupa 90 unde toti betivii se adunau la mici si bere. Nu ca am ceva impotriva acestor practici. Si noi obisnuiam sa mancam de pe acolo, doar ca ne-am scarbit cu timpul de felul in care comerciantii isi vindeau marfa dar si de atitudinea clientelei. In privinta produselor „traditionale” din pacate iar nu este niciun control. Foarte multe chiciuri care nu au legatura cu traditia romaneasca. Pacat! 🙁
betivi n-am gasit pana acum, de ce sa zic, dar sunt alte lipsuri in organizare.
Toate lucrurile negative au dat peste tine. Imi pare rau sa vad ca ai avut parte numai de evenimente neplacute. Se pare ca la noi se merge pe mica ciupeala si preturi mari, produse de o calitate indoielnica. De mancare ce sa mai zic?! Bine ca nu te-ai ales si cu bubite
Vorba ta, sa zic mersi ca nu m-am pricopsit si cu alte minuni.