Când eram mică aveam multe cuvinte pe care mi-era greu să le pronunț. Ai mei se distrau punându-mă mereu să zic Teleenciclopedia. Acum m-am făcut mare și pot să spun corect Teleenciclopedia și paralelogram. Acum am o problemă cu un cuvânt mult mai simplu: NU.
Mi se pare al naibii de greu de rostit acest cuvânt și am senzația că unii s-au prins că-l am în vocabular dar evit să-l folosesc și cam profită de mine. Mi-e atât de ușor să-mi spun NU mie, când vine vorba să-mi acord câteva ore doar pentru mine sau să fac gaură-n buget ca să cumpăr ceva ce-mi place, dar aproape imposibil să refuz pe cineva care-mi cere să-l ajut cu ceva. Nu contează că e vorba de bani, de timp să-l ascult sau de un sfat, nu pot să spun NU. Îmi doresc cu toată ființa mea să zic cuvântul ăla. Îmi formez propoziția în gândul meu, venind și cu o motivație pentru NU, iar când deschid gura, mă trezesc că am zis DA. Îmi pare rău că nu am pus asta pe lista celor mai mari 5 defecte ale mele.
N-ar fi neapărat un lucru rău dacă răspunsul afirmativ s-ar îndrepta către oameni care să merite, care să aprecieze ce faci pentru ei, care să nu te mintă, care să nu te manipuleze. Știu că e bine să ajuți, dar cu ce preț? Cu riscul de a face ceva pentru cineva timp de două ore, să plângi de oboseală că ai stat până la 4 dimineața să-ți termini propriile treburi și, peste ceva timp, când tu vei avea nevoie, nu de 2 ore, ci de 20 de minute, să nu te audă nimeni? Când o să mă-nvăț minte?
Prea mult DA poate dăuna timpului tău liber, stării tale de bine și chiar situației tale financiare. Cât de tâmpit să fii să rostești mereu cuvântul ăsta, când știi că ție, în cel mai bun caz, și se va răspunde cu POATE? E un cuvânt care-ți ia mai mult decât minute, e un cuvânt care fură o bucată de suflet din tine. De ce-l spui? Doar pentru că nu vrei să rănești, să dezamăgești? NU e doar NU. Nu e o jignire. De când contează ei mai mult decât tine? Dacă ei pot, tu de ce n-ai putea?
Într-o lume clădită pe egoism și atingerea propriilor interese, tu trebuie să înveți pas cu pas să pui binele tău mai presus de al lor. Un NU te va face să pari egoist și rece. Un DA are consecințe mult mai grave de cele mai multe ori. Înainte să spui DA, gândește-te la cum gestul tău nobil s-ar putea să se întoarcă împotriva ta. Te vei simți suprasolicitat, frustrat, stresat, anxios și chiar deprimat.
Numai oamenii slabi spun DA atât de ușor cum o fac eu, oamenii aia pe care puțini îi numesc buni și marea majoritate îi consideră proști. Și-atunci, eu ce prefer? Să fiu furioasă pe mine pentru că am acceptat să fac ceva ce nu-mi doream, doar pentru ca X să se simtă bine și să-și spună în sinea lui că m-a prostit, sau să fiu împăcată cu mine, să mă simt liberă și fericită că nu m-am lăsat manipulată?
Crezi că dacă refuzi ceva cuiva nu te va mai plăcea? Află că nu te-ar fi plăcut mai mult nici dacă-i spuneai DA; doar s-ar fi folosit de tine. Amintește-ți că, dacă cineva nu poate accepta un refuz, e problema lui, nu a ta! Tu câte refuzuri ai primit la viața ta? Văd că ai supraviețuit. La fel ca supraviețui și persoana căreia-i vei spune NU gândindu-te în primul rând la binele tău.
Da, articolul și îndemnurile de azi sunt pentru mine. Am nevoie urgent de un curs intensiv despre cum să spui NU fără să te simți vinovat. Dacă vedeți așa ceva pe undeva, dați de știre!
Sa știi ca și eu sunt ca tine, nu știu sa spun Nu! Mama ma învățat sa spun doar Da, ceea ce cauzează din punctul meu de vedere dacă e spus de prea multe ori. Mai este nevoia și de câte un Nu!
Tocmai asta ne strica, atatea pricipii gresite pe care ni le-au bagat in cap in copilarie.
Si mie imi lipseste cuvantul NU din vocabular,intotdeauna m-am lasat pe mine pe ultimul loc,doar sa stiu ca cel ce vrea ajutorul meu se simte bine si e multumit. Se zice ca esti slab sau ca esti luat de prost,nu-i bai ….tot eu sunt. Prin viata treci prin multe,trebuie sa le acceptam vrand nevrand.
Acelasi lucru il fac si eu sau mai bine zis il faceam pentru ca incerc sa ma schimb. Eu trecut 33 de ani in care am spus prea des DA
De ce oare este atat de greu sa rostim acest cuvant?
Pentru ca aveam prea mult bun simt?
E greu sa spun „nu” cuiva cand vine la mine cu o mutra spasita de milog. Multe am mai tras cu asa zisii prieteni care numai prieteni nu mi-au fost.
Mai grav e cand le zici nu si ei te roaga inca…
Sa stii ca si mie mi-a fost mult timp greu sa spun NU, dar atunci parerea altora conta mai mult decat parerea mea si nu stiam cum altfel sa le fac pe plac. Acum… sunt putin mai altfel. Nu refuz prea des, dar inainte nu refuzam niciodata :)))
Ce fericire pe profitori ca noi ne lasam manipulate, nu?
Pfff, stii cat de mult timp mi-a luat sa invat sa spun NU? si e foarte greu, dar ma gandesc ca uneori un NU de la mine ii poate fi mai de ajutor celuilalt.
PS: oare mai exista Teleenciclopedia? mi-e dor, nu pierdeam niciun episod.
Cica ar fi sambata de la 18:50 tot pe TVR. Nu am mai urmarit ca acum cablu, deh.
Hey, ceva sigur te-a suparat! Ti-am zis ca sunt pe aici daca simti nevoia sa vorbesti sau ai nevoie de ceva ce pot oferi. In privinta cuvantului NU sa stii ca si mie imi e greu sa-l folosesc. Spun NU, NU, NU si la un moment dat la insistente ma trezesc ca spun si DA si apoi simt la fel ca tine…. ca sunt folosita! Dar sa stii ca am reusit de cateva ori cate un NU categoric chiar daca acel NU a rupt asa zise prietenii. Cu tmpul acel NU se invata. Iar cine te respecta ca om te va respecta si intelege si atunci cand vei spune DA si atunci cand vei spune NU! Restul… trateaza-i cum te trateaza! 😉
Hmm, nu stii ca eu m-am nascut suparata? Nu e ceva de acum, e ceva din totdeauna, ceva ce se repeta si ma consuma…
hmm..eu am invatat sa spun NU in momentul in care mi-am dat seama ca nu mai am deloc timp pentru mine..acceptam orice mi se cerea, nu refuzam niciodata..asta pana cand am spus stop..am si eu o viata.. si am invatat sa il folosesc si pe NU
de-asta am decis si eu sa il iau pe Nu in brate de azi incolo.
Pana acum cativa ani si eu eram la fel… apoi am constatat subit ca timpul meu e mai pretios decat un “da” spus cu jumatate de gura…
Imi aduc aminte ca la inceput cateva persoane au constatat schimbarea si mi-au zis intr-o forma mai politicoasa ca m-am “inrait”… dar eu eram ca si ei…
Asa ca acum spun mult mai usor NU si ma bucur pentru asta. Uite ca acum cand iti comentez imi dau si eu seama de schimbarea asta pe care am facut-o atunci… si bine a fost!
P.S. – sterge comentariul anterior, pls, ca am schimbat cate ceva. 😀
Tu esti tipa puternica, mai puternica decat mine se pare. Dar e musai sa invat si eu de la voi. De curand ma cauta pe FB o tipa care n-a avut nimic de impartit cu mine si ma roaga sa o ajut cu ceva, sa primesc un colet la mine ca nu stiu ce probl are si nu ii mai trimit aia coletul ei, sa il iau eu si sa i-l trimit ei. N-am putut s-o refuz. A doua zi ma suna unii de la un site si atunci imi pica fisa ca tipa voia sa ii platesc eu comanda. Atunci m-am sucit.
Vai… ce urat! Sper ca nu ai mai vorbit cu ea dupa faza asta…
Iti dai seama ca nu.
Sa ne luam de mana in cazul asta. Imi e greu sa spun „nu” cand cineva imi cere ajutorul, dar apoi e si mai greu sa cer inapoi …
Era o poveste cand eram noi mici…Fetita care l-a luat pe NU in brate. O stii? Asa ar trebui sa facem noi.
copiilor le e simplu sa spuna nu pentru ca inca nu li s-au bagat in cap principii eronate de genul trebuie sa fii bun si sa ajuti cu orice pret.
Si mie imi este greu sa zic NU, de multe ori pierd din cauza asta sau chiar sunt luata de fraiera. Dar pur si simplu nu pot, nu ma lasa inima sau imi e rusine 🙂
De multe ori la nervi zic „lasa ca nu mai sunt fraiera si refuz” dar nu pot…
Daca gasesti ceva cursuri pentru NU sa ma anunti si pe mine 😉
de rusine nu-l zic nici eu, dar rusinea nu tine de foame, asa zicea bunica si avea dreptate. Sigur, te anunt :))
Aveam si eu aceasta boala, dar m-am insanatosit. Inceputul e greu!
ureaza-ne si noua insanatosire grabnica!
Pana sa am fetele, nu refuzam pe nimeni chiar daca uneori vedeam ca sunt folosita. Acum altfel stau lucrurile…atunci cand vad ca mie mi se spune foarte des nu, mai ales in lucruri ce tin de ele si mai ales de catre cei apropiati…gen bunici, matusi…am invatat sa raspund si eu cu aceeasi moneda. Si…nu imi mai este greu deloc!
Asta invat si eu sa fac, sa alunge nesimtirea din viata mea.
Ai dreptate. Uneori e greu sa spui nu. Asta pentru ca ”nu te lasa inima” cum se mai zice. Si… daca nu esti atenta pana la urma ajungi sa fii tu cel ce sufera 🙁
Mai mereu se intampla asta cand dai peste nesimtiti.
Inlocuieste-l cu lucruri de facut. Cand iti cere cineva ceva dar nu vrei sa-l ajuti pentru ca sti ca el/ea nu te va ajuta la nevoie gaseste scuze. Spune poate alta data, acum am cutare lucru de facut, trebuie sa merg la…nu conteaza daca te crede sau nu, oricum nu ti-ar intoarce favoarea asa ca ce-ti pasa?
pai tocmai ca sunt prosta si imi pasa si nesimporcii cunosc oamenii slabi de la o posta.
Actiunile oamenilor din jur ne invata si ne obliga sa invatam sa spunem NU. Nu meriti, nu e momentul, nu vreau, nu pot, nu e cazul! Asta trebuie sa invat si eu, lucrez la asta.
As fi zis ca tu esti mai puternica si stii deja sa refuzi. M-am inselat, se pare.
Daca vrei, te invit sa stai cateva zile cu Criss a mea. ea chiar ca este fetita care l-a luat pe NU in brate si zice NU la orice. NU vrea sa manance, desi intinde mana dupa lingurita, Nu vrea sa se joace desi o face, nu vrea in parc, desi se incalta, etc.
Eu sunt satula pana peste cap de NU si imi doresc sa mai aud si cate un DA. Cel putin de la ea
am o multime de persoane in jurul meu care fac asta… nu pot refuza pe cineva. chiar si Mr., cand e vorba de altii, prefera sa ne puna pe noi pe lcoul al doilea decat sa spuna ca nu merge undeva sau nu face ceva, cu riscul de a ma enerva eu…. eu, in schimb, am invatat ca sunt singura care chiar contez. rar cand pun pe altcineva peste mine, nu prea se intampla
eu mor sa ma puna al meu pe locul 2 sau sa zica un Da fara sa se consulte cu mine.