Am început de curând o nouă colaborare cu editura Corint și printre primele cărți pe care mi le-am ales din portofoliul lor se numără și acest roman Distanța dintre noi. Nici nu mai știu cum m-a atras. Cred că mi-a plăcut puțin coperta și m-am regăsit în ideea asta de distanță între doi oameni care se țin de mână, apoi am citit scurta descriere de pe spatele cărții și am decis că s-ar putea ca autoarea asta să-mi facă un weekend mai frumos.
Scurt rezumat Distanța dintre noi
Caymen este o adolescentă de 17 ani, cu aere rebele uneori, dar foarte legată de mama ei. N-ar avea cum să fie altfel, de vreme ce tatăl nu și l-a cunoscut niciodată. Cele două își câștigă banii din vânzarea păpușilor și a altor obiecte din porțelan, în magazinul pe care îl dețin. Situația lor financiară nu fusese niciodată roz, dar acum le mergea parcă mai prost ca niciodată. Caymen se așteaptă ca, din zi în zi, să fie anunțată de mama ei (cea din cale afară de generoasă și prietenoasă – lucru deloc potrivit pentru o proprietară de magazin) că au dat faliment.
Xander este băiatul de bani gata care își face într-o zi apariția în magazinul de păpuși pentru a ridica o comandă pentru bunica lui (cea mai bună clientă a magazinului, colecționară de păpuși). La prima lor întâlnire, ea îl consideră pe el doar un băiat arogant și bine îmbrăcat. El pare a vedea ceva mai mult în ea (nu-l impresionează prea tare sarcasmul sub care ea-și ascunde tristețile).
Fără să vrea și fără să-și dea seama, lui Caymen i se cam aprind călcâiele după el (deși știe, din povestea de viață a mamei sale, că ea ar fi doar o jucărie pentru el și că ar înlocui-o rapid cu alta mai interesantă, de îndată ce-ar avea-o), dar nici ea nu-i este indiferentă lui (zilnic o răsfață cu o cafea în drum spre școală). Petrec din ce în ce mai mult timp împreună, din dorința lor de a se ajuta reciproc să descopere ce vor să facă mai departe. În timp ce lui i se impune să preia afacerea familiei (un lanț hotelier), ea se gândește să amâne școala un an sau doi pentru a-și ajuta mama să pună magazinul pe picioare.
Totuși între ei sunt multe piedici. Este vorba de distanța pe care o pun banii, părinții și trecutul între ei. Pentru Caymen va fi de ajuns o știre din ziar ca să-și dea seama că ar fi fost bine să nu-și facă iluzii și să creadă în basme. Îl urăște pe Xander pentru că s-a jucat cu sentimentele ei. Mai este și faptul că propria-i mamă îl preferă pe un alt băiat (cântăreț de rock) în locului bogătanului. La ce bun a pierdut timpul cu el? Sigur nici părinții lui n-ar fi fost de acord cu relația lor. Ce prostie! Doar în basme băieții bogați rămân cu fetele sărace. Nu mai e loc de discuții și explicații. E hotărâtă să-l uite. Oare așa se va termina povestea? Vă zic sigur că nu, dar nu vă pot da mai multe detalii (ca să nu mă bată cei care vor s-o citească pentru că am dezvăluit tot).
Părerea mea despre Distanța dintre noi
Este un roman de dragoste, e clar. E genul de poveste pe care o întâlnim în multe cărți și filme cu adolescenți. Ei doi, aparent total nepotriviți, se îndrăgostesc și, petrecând timp împreună, constată că de fapt sunt făcuți unul pentru altul. Ea e un copil bun, cu suflet mare și curat, dar cu multe replici acide menite să o facă să pară mai puțin vulnerabilă în fața celor care ar vrea să o rănească. El e plin de bani, dar nu pune prea mult preț pe ei și e aproape sigur că preluarea afacerii familiei nu o sa îl facă fericit.
Distanța dintre noi o carte ușor de citit, genul de lectură de weekend sau de vacanță (că tot vine vara și veți avea nevoie de cărți de savurat la plajă!), amuzantă pe alocuri (în dialogurile dintre cei doi adolescenți) și dureroasă prin altele. O puteți cumpăra online de AICI.
Povestea de dragoste dintre Xander și Caymen nu e una pe repede-înainte. Primul lor sărut apare târziu, dacă nu cumva prea târziu (mai ales dacă cititorul e o adolescentă 😛 ). Vorbim despre o prietenie care evoluează în dragoste, despre o dragoste care naște suferință, dar în final triumfă. Finalul este unul fericit, menit să susțină ideea aceea că binele și dragostea câștigă întotdeauna. Unii ar zice că în viața reală nu e chiar așa 😀 .
N-aș zice că e genul de lectură care să te țină câteva ore în priză, cu sufletul la gură, dar nici plictisitoare nu e. Dacă ești genul realist (ca mine), s-ar putea să te enerveze puțin basmul ăsta, mai ales la final (final care este cam pe fast-forward).
Cam rari puștii ăștia bogați, sufletiști, bine crescuți și gata să iubească o tipă precum Caymen, nu? Ca să nu mai zic de apariția bruscă a bunicilor de mult uitați și intervenția lor magică în recuperarea fiicei lor sau de atitudinea părinților lui Xander. Totuși nu regret alegerea cărții, mai ales că eu am citit-o într-o perioadă foarte agitată, când aveam nevoie de ceva lejer, care să nu mă solicite până la scurtcircuitare. Lectura volumului Distanța dintre noi este și prilej de rememorare a ceea ce făceam noi la 17 ani și te transpune și într-o stare de visare de care ai uneori nevoie pentru a-ți lua gândul de la problemele apăsătoare.
Dacă ar fi să dau o notă cărții, ar fi de un 8.
Care este cel mai important lucru de învățat din carte? Că trebuie să comunicăm la timp, să punem întrebările care ne frământă cu voce tare și să avem răbdare să ascultăm. Nu toate lucrurile sunt ceea ce par și nu toate lacrimile sunt justificate.
Ooo, pai daca finalul e unul fericit atunci e o carte pentru mine. Am notat titlul si poate in vacanta reusesc s-o citesc 🙂
Primul sarut cam tarziu zici? 😉
daaa. am tanjit dupa el mai bine de jumatate din carte.
Daca este de dragoste sigur mi-ar place.
Dacă e de dragoste sigur o să-mi placă.
De abia astept sa citesc cartea. O am de ceva timp dar nu am reusit sa o citesc.
Astfel de carti, siropoase sau nu, sunt binevenite pentru mine atunci cand am perioade incarcate.
Lectura placuta in continuare!
Citesc si eu astfel de carti, de obicei in vacanta sau atunci cand imi doresc o carte usoara care sa ma destinda. Si chiar daca nu mai cred demult in basme, imi plac povestile cu final fericit.
Am mai multe carti scrise de Kasie West, cumparate de pe amazon, dar nu am avut timp sa le citesc. Din cate stiu, sunt adresate adolescentilor si reprezinta (se doreste sa reprezinte) lectii pentru adolescenti, sa li se arate ca nu e asa de rau totul in viata asta cum au ei tendinta sa vada la aceasta varsta
Nu-mi plac si nu citesc romane de dragoste.
Eu nu am rabdare sa citesc din astea siropoase, am imbatranit :))
Uneori mai trebuie sa ne delectam cu lecturi usoare, povesti de dragoste frumoase.
chiar imi plac astfel de carti..mi-ar placea sa o citesc si eu
ti-o pot imprumuta, daca vrei.
Sa stii ca uneori simt nevoia si de o carte mai usoara, sau cum spuneai tu( parca) odata, care poate fi citita gandindu-te ce gatesti maine. Mi-am comandat si eu acum doua carti mai usurele, Trilogia Sancti, m-a tinut cam atenta.
astept cu interes sa vad ce ti-ai mai luat de citit.
Ca sa fac o glumita, „cantaretul de rock” l-as alege si eu! Stii tu care… :))
Povestea este interesanta… imi aduce aminte de filmele pe care le vizionam mai ales in sesiune cand aveam chef de putina relaxare ziua… cu draperiile trase, laptopul in brate, o sticla de cola de 500 ml cu un pai in ea si un bol mare plin cu pop-corn.
Iubirea mai ale in adolescenta raneste usor, dar din fericire ranile doar par adanci. Fiind tanar, te vindeci repede. Mai rau e mai tarziu… dar mai tarziu depinde daca poti fi ranit. Oricum prevad un happy end!
E cu happy end ca asa sunt majoritatea povestilor cu adolescenti, fie ca sunt in filme, fie ca sunt in carti.
PS: lasa rock-ul!
Ma bucur ca te-ai oprit la timp cu detaliile despre carte. Suficient pentru a ramane suspansul, totodata suficient pentru a nu fi spoiler 😀 . E genul de carte pe care o prefer pentru vacanta (care, apropo, abia astept sa vina). Am mare mare nevoie de vacanta aia… N-am mai apucat sa citesc de vreo 2 luni, ceea ce e super mult pentru mine.
Vad ca te plimbi in perioada asta, asa ca te iert ca nu ai mai citit 😀 Poate in felul asta ies si eu la raport cu mai multe carti citite decat tine :*
Frumos,mi-e dor sa citesc o carte,am un servici naspa,apoi casa… treaba nu am timp nici sa mor.
iti faci lista si le bifezi la pensie.
Eu cred ca doar comunicarea este cheia longevitatii unei casnicii. Atata timp cat la capitolul asta stam bine, totul se rezolva. In momentul in care ne abtinem si nu vorbim, intervin problemele.
In cazul meu, eu vorbesc mult mai mult ca el, si cred ca nici nu trebuia sa fac aceasta mentiune, dar in acest fel, i-am oferit incredere si lui sa se destainuie. La inceput nu era asa vorbarest. Ma bucur ca ne intelegem bine si sper ca la 80 de ani sa ma laud cu acest aspect
Si cu mandria ce facem? Eu o am din plin si sotul meu la fel 😀
mie imi plac cartile de genul, din cand in cand, mai citesc asa ceva. nu de alta, da-mi place sa mai si visez
e placut sa visezi, asta e clar :*
Vad ca ai citit o gramada de carti in ultimul timp 🙂 acesta nu ma prea atrage pentru ca este de dragoste
Imi plac romanele de dragoste…iar firul narativ clasic legat de dragostea dintre o ea cuminte si un el rebel ma atrage!
culmea e ca el e cam prea cuminte ca sa fie real 😀