Pentru că, așa cum vă povesteam în niște articole anterioare și prin postările de pe Facebook, mi-a revenit pofta de lectură în 2017, voi începe de astăzi o serie de articole cu și despre cărți recomandate. N-am să le numesc recenzii. Recenziile implică mai multe lucruri decât ceea ce am eu în plan. Prima carte din această serie este Evanghelia după Lucifer, de Tom Egeland.
Tom Egeland este un scriitor norvegian contemporan. Romanul Evanghelia după Lucifer, apărut în 2009, a fost distins cu Premiul Riverton pentru cel mai bun thriller norvegian. Nici nu am știut asta când am ales cartea pentru a o citi. M-au atras titlul și recenziile unor colege blogger-ițe. Aveam să aflu, abia după ce savurasem un sfert din carte, că ar fi trebuit să citesc mai întâi Capătul Cercului și Paznicii Legământului, ele fiind anterioare Evangheliei după Lucifer și având în centru același personaj și subiecte asemănătoare.
Nu prea o găsiți de cumpărat, dar o puteți citi online și descarca de aici. Prima luna este gratuita.
Scurt rezumat Evanghelia după Lucifer
Romanul debutează cu o scurtă prezentare a personajului principal, Bjørn Beltø, un arheolog mai mult decât dedicat meseriei sale. Apoi se trece repede la acțiune.
În catacombele unei mănăstiri din Ucraina, arheologii găsesc un manuscris de care nu sunt foarte interesați. Un muzeolog din Kiev îl cheamă pe Beltø și îi înmânează manuscrisul misterios, cu speranța că acesta va reuși să-l valorifice. De aici încep crimele ritualice. Un bun prieten de-al lui Beltø, muzeologul ucrainean și o tânără franțuzoaică sunt toți uciși prin intermediul aceluiași ritual (goi, cu trupurile golite de sânge, cu mâinile împreunate pe piept, într-un decor realizat din 66 de lumânări aprinse).
Beltø însuși va fi pe cale de a fi ucis prin același ritual pentru că nu reușește să stea în ascunzătoarea în care îl trimit polițiștii și cedează dorinței de a afla adevărul din spatele crimelor, despre secta care vrea manuscrisul cu orice chip, despre motivele pentru care îl vor, despre ce ascunde acesta.
Prezentul se împletește întotdeauna cu trecutul. Ceea ce se întâmplă acum, în 2009, se întâmplase și în 1970, când Silvanna, fiica lui Giovanni Nobile, teolog la Vatican, fusese închisă de aceeași sectă, într-un sicriu, pentru a-l forța pe tatăl ei să le aducă un manuscris asemănător. Din 1970 nimeni nu mai știuse vreodată ceva de cei doi, tată și fiică.
Beltø se afundă tot mai mult în cercetarea și căutarea legăturilor cu manuscrisul care pare a fi nici mai mult nici mai puțin decât cartea de căpătâi a sataniștilor, a celor care îl adoră pe Lucifer și cred în venirea lui la putere și în Sfârșitul lumii. Una dintre ipotezele pe care le ia în calcul este aceea că secta respectivă vrea manuscrisul pentru că din el vor afla cum pot să-l aducă pe fiul lui Satan pe pământ.
La un moment dat, drumul lui Beltø se intersectează cu al unui grup de cercetători americani, interesați și ei de manuscris. De fapt, sunt 3 părți din manuscris. Aceștia au 2 dintre ele, dar nu pot interpreta corect nimic în lipsa celui de-al treilea manuscris, cel deținut de Beltø. Se vor face descoperiri cu adevărat mărețe, descoperiri care nu au nici o legătură cu tot ce crezuse până acum prin interpretarea și traducerea incorectă a textelor de pe manuscrise. Mai multe nu vă spun. Descoperiți voi în carte.
Părerea mea despre Evanghelia după Lucifer
Pentru un om semi-religios, ca mine, începutul este destul de înfricoșător, cu toate descrierile ritualurilor, cu toate ipotezele despre existența demonilor și cu predicțiile despre o viitoare supremație a lor. Te pune rău pe gânduri, cel puțin în prima jumătate. Te face să-ți pui anumite întrebări cartea asta. Te oripilează modul în care acționează călugării ordinului DraculSânge, un ordin cu sediul fix în inima României (să mai zică cineva că România nu e cunoscută!). Toată cartea este plină de suspans, de căutări, de simboluri.
Se fac multe referiri le texte biblice sau la scrieri poate mai vechi de atâta. Pe alocuri paginile sunt greu de urmărit, dacă nu cunoști istoria religiilor și ceva istorie antică.
Nu-mi dau seama dacă personajul principal e Beltø sau manuscrisul în sine. Tind să merg mai mult pe varianta a doua. În definitiv, manuscrisul îl găsim și în paginile care redau evenimentele de la 1970, și în cele din 2009.
Nu-mi place Beltø. Nu-mi place nici descrierea fizică, nu-mi place nici moralitatea lui. Mi se pare că nu e chiar afectat de crimele din jurul lui și nu-mi plac nici fanteziile lui cu soția mută a unui muribund care încearcă să-l ajute. În schimb, e de apreciat că pleacă în căutarea adevărului și nu stă ascuns.
Finalul este destul de neașteptat. Tenta religioasă devine una cât se poate de SF și descoperim secretul manuscrisului, unul păstrat cu sfințenie de mii de ani, dar unul care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, cu Satana, cu Iadul sau cu Raiul, cu Sfârșitul lumii, ci cu … altceva. Răsufli ușurat că ai scăpat de amenințarea Răului, dar te înfiori la gândul că realitatea ar putea avea mult de a face cu ficțiunea. Cine e creatura de peste 4 metri înălțime, al cărei schelet îl găsesc? Care-i mesajul final descifrat din manuscrise?
Eu am citit cele peste 400 de pagini în mai puțin de o săptămână. E genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână. Sunt sigură că o să vă placă, dacă sunteți fani mister.
Citatul meu preferat din carte face parte din gândurile creaturii uriașe despre noi, oamenii: Oamenii sunt atât de simpli, atât de naivi, de limitați, dar în același timp primejdioși pentru ei înșiși și pentru cei din jurul lor.
pare captivanta cartea. recunosca ca am mai citit pe ici pe colo randuri despre ea, dar pana acum nu am citit-o
Imi place mult citatul tau preferat, spune mult.
Și numele cărții e straniu….știm cine a fost Lucifer,dar o evanghelie după. …o carte înfricoșătoare și de citit pe timpul zilei
Cred ca mi-ar placea :))), am mai citit carti de genul thrille , sf si cu o mica tenta de groaza. Sper sa am ocazia de a o citi!
daca iti pica in mana, sa nu o lasi!
super imi place interpretarea cartii in viziunea ta si ma bucur ca a reusit sa te prinda asa ca pune de cauta si primele doua carti si s-ar putea sa-ti schimbi putin opinia si despre belto nu e cum spune chiar el nici nebun dar nici foarte sanatos 🙂
promit sa le citesc ca sa vad cum se comporta si prin ele :))
Cartea ma duce cu gandul la Codul lui Da Vinci. Mi-ai trezit curiozitatea. O voi citi si eu…
Am citit de curand, de la editura ALL, Shantaram. Tot asa, o multime de informatii care ma asaltau din toate partile. Am stat cu google langa mine, sa ma informez suplimentar, sa nu las sa imi scape ceva. 🙂
Bine ca mi-ai zis ca imi mai povestise cineva de Shantaram. O sa incerc altceva 😀
nu am citit-o si drept sa-ti spun am sa o caut ,nu o cumpar ca nu prea imi permit dar incerc la biblioteca ,multe carti bune poti lua de la biblioteca,poti sa incerci
nu prea sunt eu cu bibliotecile. Mai bine fac abonament pe scribd si iau de acolo e-book-uri.
Pare foarte intersanta cartea
abia astept s-o citesc, e prima pe lista mea!
Daca o gasesc o citesc,e interesanta. Bun articol!
Este o carte pe gustul meu pe care cu siguranta am sa o citesc.
Ma batea si pe mine gandul sa o comand de la ei dar am renuntat in ultima clipa. Si zau, citind acum la tine mai multe despre ea… chiar am facut bine ca nu am comandat-o. Nu cred ca as fi putut avea taia sa o citesc. Nu e genul meu deloc. Prefer o carte care sa ma relaxeze. Si asa e realitatea .. cum e….
Hmmm, depinde ce fel de persoana esti. Si pe mine cuprindea putin teama cand citeam randurile in care calugarii respectivi il slaveau pe Boss-ul lor 😀
Am citit-o si eu pe nerasuflate. Mie imi plac foarte mult genul asta de carti si mi-am propus sa mai citesc macar una de acelasi autor.
si eu am in plan sa imi iau celalte doua volume pe care le-am amintit in articol.
Superba cartea! Chiar merita citita! Foarte frumos rezumatul tau..Ne – ai starnit o mare curiozitate….asa ca trebuie sa o citim..
Lectura placuta!
Multumesc, o pun in lista spre a o citi
daca iti place misterul, pune-o in capul listei!
Nu prea e pe gustul meu 🙂 . Multumesc oricum de recomandare.
pe mine curiozitatea m-a dus la cartea asta.
O carte pe placul meu as spune.. pacat ca nu ma tin ochii sa o citesc, altfel acum o cumparam. 😀 Frumoasa recenzie.. nici prea putine, dar nici prea multe detalii. :p
Poate gasesti pe cineva dornic sa ti-o citeasca? 😀
Nici o sansa! 😀 Mama are treaba cu filmele ei indiene. :))
Nah ca acum vreau si eu sa o citesc. Imi place cum ai prezentat-o, mult de tot!
Pe mine ma infioara asa mult titlu incat nu stiu daca mi-as dori aceasta carte in biblioteca. Desi imi plac misterele…
Romania cand e gradina Maicii Domnului, cand sediul aluilalt de ii da numele cartii. 😀
Adevarul o fi pe la mijloc? :)))
sa stii ca e citibila cartea. Eu nu sunt fan chestii horror, deci daca era prea… nu o citeam.
Merci de recomandare, o sa ia loc pe lista si curand si in biblioteca mea 😉
Lectura placuta si asteptam si impresiile tale.
Am vazut ca multe bloggerite au scris despre aceasta carte, insa materialul tau este primul pe care il citesc. Pare destul de interesanta cartea. O sa cotrobai si eu pe site-ul editurii All 😀
Ma tenta si pe mine cartea asta, dar spun pas :))
M-ai facut curioasa! Si asta spune multe!
Musai sa o citesc si eu!
Cartea asta pare ca are tot ce ii trebuie ca sa nu imi mai dai drumul din maini. Observ ca tu ai fost tare harnicuta de ai reusit sa citesti asa de multe pagini doar in 7 zile! Bravooo.
Imi cer scuze….vroiam sa zic „doar in cateva zile”. Oricum nu mai era mult pana la 480.
Nu as fi terminat-o asa de repede daca nu ma prindea subiectul.