Simt nevoia să scriu articolul de astăzi după ce am asistat, zilele trecute, fără voia mea, la un schimb de replici mamă-fiică (fetiță de vreo 5-6 anișori) la raionul de jucării dintr-un supermarket. Pe scurt, fetița voia o jucărie (care nici nu părea scumpă) și maică-sa i-a replicat că ea nu dă bani pe jucării, că mai bine îi investește în haine sau cărți. Doamna și fetița erau destul de bine îmbrăcate deci nu se pune problema să nu și-ar fi putut permite acea jucărie. De-aici nemulțumirea mea. Adică pot să înțeleg un părinte, care abia are bani de sanvișuri și caiete, că nu-și permite să cumpere o jucărie, dar nu concep să le fie refuzată această plăcere celor mici pe motiv că există lucruri mai folositoare. Oare părinții chiar nu mai știu cât de importante sunt joaca și jucăriile pentru fericirea și dezvoltarea copilului?
Să luăm exemplul unor astfel de căței de pluș! Genul acesta de jucărie sunt sigură că place și unui adult, dar unui copil care este fascinat de culori, de ochișorii pătrunzători și de mutrița veselă și drăgălașă.
Da, este o jucărie dar nu înseamnă că distracție este singurul ei scop. Orice jucărie are cel puțin 3 funcții, după cum voi indica mai jos.
Instrument de joacă
Joaca și veselia sunt specifice copilăriei. Dacă nu-i lăsăm acum, când sunt mici, să se joace, când vor mai avea ocazia să o facă mai târziu? De ce să-i refuz copilului un cățel de pluș sau o păpușă și să-i impun să-și petreacă tot timpul liber citind? Da, lectura este și ea importantă dar lectura este o activitate pentru toată viața. În schimb, vârsta jocului și a jucăriilor trece și nu vor mai avea ocazia să experimenteze această bucurie mai târziu. Etapa jucăriilor nu trebuie sărită. Asta-i menirea copilului (o spune și Creangă în ale sale Amintiri din Copilărie) – să se joace.
Un cățel, un ursuleț din pluș, o păpușă bebe sau una Barbie, un trenuleț sau un set de construit este la fel de important ca o carte la vârsta aceasta. Maturizarea forțată, prin impunerea renunțării la jucării, este cea mai mare greșeală pe care o poate face un părinte.
Mijloc de învățare
Copilul nu doar că se simte bine și este vesel atunci când are tovarăș un cățel din pluș, fie el mai mic sau mai mare, alb, negru, colorat, îmbrăcat de sărbătoare, cu lesă sau cu fundiță, ci și învață mai ușor și mai repede cu ajutorul lui. În loc să-l pui să numere bețisoare sau pe degete, îl poți pune să numere petele cățelului dalmațian.
În loc să-l rogi să-ți citească ceva ție (care îți poți citi și singur), îl poți ruga să-i citească ceva acestui cățeluș husky, cu ochii mari, curioși, așezat anume parcă pentru a asculta povestea. Copilul va face aceste lucruri în joacă, cu bucurie, fără a avea senzația unui efort.
Micuțul sau micuța ta își însușește rapid cunoștințe noi, cu gândul de a le împărtăși mai târziu și micilor prieteni din pluș. Depinde doar de tine, ca părinte, să-i oferi câteva jucării de genul acesta și să le dai viață inventând povești cu și despre ele, făcând mai ușoară trecerea de la joc și joacă la perioada de lecții și școală.
Mijloc de dezvoltare
Toate studiile de specialitate indică acest lucru și experiențele altor părinți o confirmă: jucăriile contribuie, într-o foarte mare măsură, și la dezvoltarea psiho-emoțională a copiilor. Deși multă lume crede că, din punctul acesta de vedere, mai utile ar fi jucăriile interactive, în realitate lucrurile stau exact pe dos, jucăriile simple fiind cele mai potrivite pentru a stimula imaginația și gândirea celor mici. Memoria, afectivitatea, imaginația, atenția toate sunt stimulate cu ajutorul jucăriilor. Rămânem la exemplul banalilor căței de pluș. Un prieten blănos, fie el și de jucărie, satisface câteva nevoi imediate ale copilului și îl ajută să se maturizeze treptat, să devină mai responsabil.
Iată de ce jucăriile sunt așa de importante în viața celor mici, de ce nu trebuie să le refuzăm accesul la ele, considerând mai potrivit să investim în lucruri pe care ochiul adultului le vede ca fiind prioritare. Prioritatea, până la 5-6 ani, este joaca. Apoi, treptat, jucăriile sunt înlocuite cu instrumente de scris și cărți. De-asta și pe site-uri cu jucării de pluș, acestea pot fi sortate în funcție de vârsta copilului. Bine, nu peste tot dar, acolo unde avem de-a face cu producători serioși și cu vechime în lumea jucăriilor, așa cum este cazul celor de la Keel Toys (ale căror jucării le găsiți sigur pe worldoftoys.ro), aceștia știu foarte bine că fiecare vârstă vine cu nevoile ei și de aceea jucăriile sunt gândite anume pentru acea etapă din dezvoltarea copilului.
A vrea să ai un copil armonios dezvoltat în lipsa jucăriilor este ca și cum ai vrea să faci o cremă de zahăr ars fără ouă. Nu iese, pur și simplu. Sper să vă amintiți de asta data viitoare când aveți de ales între o jucărie și alte lucruri de cumpărat.
Urat din partea acelei mamici))Fiica mea e genul de copil care nu iubeste jucariile ci adora cartile..dar asta nu inseamna ca nu are si ea jucarii preferate.Pentru ca iubeste animalutele enorm de mult are in casa o intreaga colectie de plusuri ´(PASARI,ANIMALE…)si sunt singurele jucarii cu care s a jucat de cand era mica si cu care se mai joaca si acum…anul trecut invata se la stiinte despre Pinguini si si a dorit enorm de mult sa aiba unul de plus..Crede ma Cristina ca am umblat tot orasul sa i caut un pinguin,sa o vad fericita mai ales ca nu e genul de copil rasfatat care sa ceara prea multe…Reactia ei nu poate fi descrisa in cuvinte!Privea cu ochisorii cand la Pinguin cand la mine si mi a zis;,,Mami ,chiar daca nu ti am cerut sa mi cumperi o astfel de jucarie,tu mi ai cumparat-o si cred ca Dumnezeu este cel care a facut posibil acest lucru”…Cand un parinte nu si permite sa i cumpere copilului o jucarie din cauza lipsei banilor e inteles dar in acest caz nu…imi inchipui ce sentiment de tristete avea biata fetita…prefer sa nu mai zic nimic ca fac pacate))))
Trebuie sa fie tare scumpic un pinguin din plus! Aproape ca vreau si eu. de fapt, eu as cam vrea o groaza de jucarii. Sotul meu zice ca ma comport ca un copil de 3 ani cand vad jucarii pe undeva.
Doamne cat sunt de frumoase,imi plac si mie jucarioarele,ce sa mai zic de copii mici. Chiar zilele trecute a fost ziua nepotelului meu,a facut trei anisori,l-am intrebat ce sa ii cumpar si mi-a zis asa cu o fericire in suflet sa ii iau super eroi. M-am dus la magazin si am ramas super surprinsa,erau zeci de feluri,nici nu stiam care sa ii iau.
cred ca trebuia sa -l iei cu tine pentru ca stiu si eu ca e greu sa alegi jucarii in ziua de azi ca nu mai sunt 2-3 modele ca oe vremea noastra, ci sunt sute.
Si mie imi plac ,foarte frumoase ,mereu leam luat la copii mei jucarii cand mi-am permis .
Eu nu as putea numi mama acea femeie care nu a vrut sa ii cumpere fiicei sale o jucarie. La mine acasa este mai ceva ca la o gradinita atatea jucarii avem, si inca ne mai trebuie. Cand le vezi ochisorii lucind de fericire cand primesc o jucarie nu mai ai cuvinte.
bine, nu am de unde sa stiu, poate avea jucarii acasa dar m-a deranjat argumentul ei.
Am cumparat mereu jucariile care i-au placut baiatului meu, bineinteles nu acelea pe care dai o caruta de bani. Am un baiat care m-a intes atunci cand ii spuneam ca costa prea mult si nu ne putem permite. Jucariile ajuta la dezvoltarea aptitudinilor copiilor iar pe cei mici ii ajutasa invate mai usor culorile si sa recunoasca animalele.
nu e important sa fie scumpe sau sofisticare, ci sa existe in unversului lui :*
La cat sunt de frumoase jucăriile din ziua de azi e cam greu sa alegi,sunt din in ce in ce mai inteligente,mai „ochioase” si sincer si mue îmi plac ,nu ma sau in laturi la ceva frumos.
cred ca noua ne-ar trebui cativa ani de gradinita in zilele noastre ca sa recuperam jucariile de care n-am avut parte cand eram mici.
c parinti si cu acesta tehnologie ,incercam sa oferim copiilor nostril ceva util cu care sa ramana ceva ,jucariile din ziua de azi ,vorbesc ,spun povesti ,te invata culori ,numere,ssmd,costa mult intradevar dar ce nu facem pentru fericirea copiilor nostrii mai ales ca noi nu am avut parte de asa ceva ,dar daca sti cum sa iei copilul si sa-I explicit ca momentan nu avem banuti si lasam pe altadata ,el va intelege
corect, nimic de zis, nu o sa ii iei jucarii la 2 zile daca nu-ti permiti. Important e sa ii oferi cateva si sa intelegi de ce sunt importante ele in viata celui mic.
Intradevar este adorabil mai ales ca scoate si sunete la fel ca un pinguin adevarat….sigur si sotul tau iubeste jucariile dar nu vrea sa recunoasca))) asa sunt barbatii)))) nimeni nu ar putea ramane indiferent la vederea unei jucarii de plus…sunt minunate! Si eu le ador!!!
Avem o gramada de jucarii si nu numai de plus…..imprastiate prin toata casa. Sunt bucuria micutei mele dar si copiilor ce ne calca pragul casei….catei (avem si un huski) pisici, ursuleti, tigrut, dalmatian, castor, iepurasi, etc…dau culoare casei dar si sens copilariei copilului meu. Nu as putea sa nu ii cumpar ceea ce isi doreste mai ales daca imi permit.
Aproape ca regret ca nu mai am si eu 2 ani sa am muuuulte jucarii 😀
Fetita mea a invatat de ochi, gura, nas, urechi sau maini/ppicioare..pe jucarii. Acum daca o intrebi unde e nasul, intai iti arata pe ursulet, apoi arata nasul ei si apoi vine si la mine si la taica’su si zice „na”. Pentru copii sunt foarte importante aceste jucarii..efectiv sunt prietenii cu care ies pe afara, se joaca, invata diverse lucruri si seara dorm langa ei. Fetita mea desi are 1 an si 4 luni, seara se culca in brate cu ursuletul. E foarte important pt ea
ce frumos! Mi-o si imaginez tot timpul cu jucaria preferata, mancand, dormind si invatanad impreuna.
Cristina dar tu vrei sa ma omori cu cateii astia de plus??!! Off ce imi vine sa ii mozolesc 😛 .
Mda, sunt si astfel de parinti. Am asistat si eu la o astfel de discutie (ceva de genul) cu deosebirea ca nu i-a luat copilului jucarie dar si-a luat parintele tigari. Eram la coada la un supermarket iar eu si sotul ne uitam ca prostii pentru ca nu ne venea a crede 🙁
ooo, cum sa nu-ti vina sa crezi? Sunt si care nu le iau de mancare ca sa isi ia ei tigari. Ce sa mai avem pretentii la jucarii. Ma abtin cu greu la faze de genul asta.
In functie de preferintele copilului, cred ca iti dai seama si ce afinitati are si cine stie ce talente ascunse zace in el. O fetita careia ii plac papusile, o poti observa cum se joaca cu ele, face pe croitoareasa, pe invatatoarea, doctorita…. etc . Cu animalutele la fel, ii dezvolti dragostea pentru animale. Asta cred eu acum, in tinerete nu stiu ce gandeam dar eram fericita cand vedeam fericirea copilului vizavi de o jucarie. Lucrand in domeniul forestier, tin minte ca prin clasa a V- a am vandut o masina de lemne( la negru) ca sa-i pot cumpara o bicicleta. Am riscat dar isi dorea foarte mult si el o bicicleta. ( de unde toata lumea lua, m-am gandit sa iau si eu dar, mai ales ca de regula e prins ala care fura o gaina, nu cel care da un tun de milioane, am avut mari emotii)
corect si asta ca din jucariile pe care le prefera si din modul in care relationeaza cu ele iti poti da seama de anumite afinitati si chiar aptitutidini.
Imi plac mie jucariile,dar copiilor. Fetita mea numai la 1 an are cutii intregi de jucarii. Urat din partea mamicii. Da, sunt de acord cu faptul sa invete, sa fie imbracata ,dar sa-i lasam sa se bucure de copilarie. Poate noi nu ne.am bucurat suficient, sa-i lasam pe ei.
Esti o mamica pe cinste! Sunt sigura ca micuta ta va avea o copilarie fericita.
Cand ai mei erau mici, am fost des criticata pentru ca le cumparam si jucarii de plus. Mi se tot spunea ca sunt sursa de alergeni, ca nu sunt educative etc
Atat de tare m-am enervat la un moment dat incat am inceput sa scriu articole pe blogul vechi in care aratam cum introduceam in joaca si in lectiile noastre astfel de jucarii
Sa nu mai zic faptul ca mi se pare extrem de important ca un copil sa aiba jucarii de plus pentru ca ii dau un anumit confort fizic si psihic mai ales pe timpul noptii
multumesc mult pentru comentariu, parerea ta conteaza mult pentru mine, mai ales ca tu si citesti destul de mult in domeniul educatiei si esti bine pusa la punct cu studii si informatii in acest domeniu.
Off, greu tare cu parenting-ul!
Bravo, Cristina! Imi place foarte mult acest articol! Mi-as dori sa il citeasca toti parintii si mai ales cei care cred ca hainele sunt mai importante decat jucariile.
Imi place si completarea Antoanetei.
Multumesc, sper sa fi reusit sa redau exact ce am simtit in acel moment si de ce cred eu ca a gresit mamica respectiva.