Vă mai amintiți de Catherine Steadman? Este autoarea romanului Ceva în apă, despre care v-am povestit acum vreo 3 ani. Nu a fost chiar o lectură memorabilă. Am zis să-i mai dau o șansă autoarei și mi-am luat și mai noua ei carte, Dispariția (2022) atunci când am găsit-o la reducere. Oare a meritat sau nu?
Dispariția, Catherine Steadman – scurt rezumat
Mia este o actriță britanică aflată în plină ascensiune. După despărțirea dureroasă de iubitul ei (actor și el), Mia pleacă la Hollywood. Sunt mulți producători interesați de ea. Ba chiar, se pare că a fost nominalizată pentru un premiu.
La audițiile pentru un rol, face cunoștință cu Emily, o altă candidată. Când Emily intră să dea proba pentru rol, cheile de la mașină și geanta acesteia rămân în grija Miei care iese până în parcare. La întoarcere, nici urmă de Emily. Fata a dispărut. Mia o așteaptă ceva timp. Nu apare. Îi lasă un bilet la recepție. Știe că fata va avea nevoie de lucrurile ei.
Emily nu dă niciun semn. Mia se hotărăște să îi lase un mesaj și, ceva mai târziu, Emily apare la ușa camerei sale de hotel pentru a-și recupera lucrurile. Numai că… tipa asta nu e Emily. Sub impulsul momentului și poate și de teamă, Mia îi dă acestei femei bunurile care îi fuseseră încredințate. Acum e sigură că Emily a pățit ceva. Alertează poliția care merge la Emily acasă pentru a verifica. Verdictul lor: Emily era la adresă. Ce mai conta că nu a legitimat-o nimeni și că ar fi putut fi oricine în apartamentul ei!
Cercetând pe cont propriu, Mia descoperă că o actriță a fost angajată să joace rolul lui Emily după dispariția ei. Și, ca și când asta nu era de ajuns, o a doua femeie necunoscută își tot face apariția la hotelul unde este cazată Mia. Îi dispar lucruri și îi este folosit laptopul. Abia atunci când consultă camerele de supraveghere și își aduce aminte de o poză pe care o văzuse în apartamentul lui Emily, lucrurile devin clare…
Unde a dispărut Emily și de ce? Cine a angajat actrița care să-i țină locul? Cine este această a doua femeie misterioasă? Ce pericole o pasc pe Mia? Dacă ești curios, poți comanda cartea, la cele mai bune prețuri, de pe Nemira.ro, Elefant.ro, Libris.ro, Bookzone.ro și chiar eMAG(dacă ai Genius, merită). Ai linkuri directe spre volum.
Dispariția, Catherine Steadman – gânduri de după
Din păcate, oricât mi-aș fi dorit, nu pot spune că acest roman este mai breaz decât Ceva în apă. Deși începuse bine și ideea este bună (nu neapărat originală), i-a lipsit suspansul la care te-ai aștepta de la o astfel de carte. Este lentă și plictisitoare în cea mai mare parte. Multă umplutură cu povești din culisele Hollywood-ului, lălăială despre condiția actorului și relația actorilor cu producătorii, etc. Deh, autoarea este actriță! Thriller psihologic o fi, dar în doză mică. Mai degrabă, dramă.
Și mai trebuie să spun ceva: lui Catherine Steadman chiar îi place să se repete. Mult. Mia își pune aceleași întrebări de o mie de ori și de fiecare îți oferă aceleași răspunsuri și soluții puerile. Dialogurile sunt și ele de-a dreptul enervante uneori.
Personajele sunt atât de slab conturate, că nu are cum să-ți pese de ele. Sunt ca niște siluete de carton aruncate într-o poveste deloc verosimilă, în care nu te poți imagina ca personaj și care nu te poate prinde. Mia este mai naivă ca un copil de 14 ani. Nu cred că poți deveni actriță de succes, să faci față tuturor provocărilor din lumea cinematografiei (așa cum sunt ele descrise în carte), fiind atât de naivă. Cine își lasă bunurile pe mâna unei persoane cunoscute acum zece minute? Cine se apucă investigheze dispariția unui necunoscut pe cont propriu? Când te temi pentru viața ta te duci să te întâlnești cu un străin în miez de noapte? Pleci cu el, de nebuna, pentru ca-ti promite că te duci la o străină care a dispărut și despre care nu știi nimic?
Nici măcar finalul nu poate salva onoarea acestui roman, din punctul meu de vedere. Este prea puțin surprinzător și lasă multe întrebări fără răspuns. Este cel puțin la fel de neverosimil ca restul poveștii. De unde la început nu putea nici dormi de grija femeii dispărute, Mia de la final le lasă pe toate în coadă de pește. Citiți și veți înțelege ce zic! Am mers cu lectura până la final doar pentru că nu-mi place să las lucrurile neterminate, nu pentru că muream de curiozitate sau speram să se întâmple ceva care să mă facă să mă răzgândesc în privința notei acordate acestei cărți.
Mă opresc aici cu criticile. Poate că sunt persoane interesate să citească totuși povestea asta și nu vreau să le iau elanul. Este posibil să fiu eu prea pretențioasă sau să mă fi prins lectura asta într-un moment prost, când critic tot ce-mi iese în cale. Este o lectură ușoară, nu zic nu. Pentru cine merge pe principiul citește și nu cerceta, s-ar putea să fie o carte bună.
Pingback: Ceva în apă - Catherine Steadman (recenzie) - Caietul Cristinei