Nu mai scrisesem de mult despre Piki al meu. Dacă nu-l știți, este un metis de cocker de 10 kg. Anul acesta am împlinit zece ani. L-am adoptat când avea vreo două luni și de atunci ne este partener de viață și casă. În acest timp am trecut și prin bune, și prin rele. Cel mai rău episod a fost cel cu babesioza, motiv pentru care vă rog să citiți neapărat și acest articol și cu asta închei paranteza. În perioada aceasta ne confruntăm cu o nouă problemă: pareza de nerv facial.
A debutat brusc. Ne-am trezit într-o zi cu el cu buza lăsată, pe partea dreapta, și cu multe băluțe pierdute pe acolo. Eu m-am panicat din prima. Soțul a zis să mai așteptăm, că poate l-a mușcat ceva (stă destul de mult prin curte, unde mai sunt și păienjeni și alte cele) sau s-o fi rănit (având prostul obicei de a sparge nucile pe care le prinde prin curte). L-am lăsat o zi și nu s-a ameliorat nimic. Între timp, am tot căutat pe Google posibile cauze (că doar asta facem toți!), dar nici măcar nu am știut ce să caut. Eu tastam buză umflată și nimic nu arăta și nu se descria ca problema noastră. Nu înțelegeam ce i se întâmplă.
Ulterior, i-am dat un mesaj pe Whatsapp doamnei doctor, cu poză și simptome. A spus că se vede buza lăsată și ne-a programat pentru un consult a doua zi. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit să caut buză căzută la câine, nu buză umflată, ca să obțin niște rezultate mai aproape de adevăr. De-asta nu e Google cel mai bun medic…
Ne-am prezentat la cabinet. După consultație, concluzia a fost că pare a fi o pareză de nerv facial. Medicul a observat ce noi nici nu băgaserăm de seamă până atunci. Nu doar buza era lăsată. Nici ochiul drept și urechea dreaptă nu aveau reflexe. Nici acum, la aproape o lună de la instalarea simptomelor nu are reflex. Nu clipește cu ochiul drept și nici de închis nu pare a-l închide complet atunci când doarme. Când bea apă, pierde pe unde are buza lăsată. Și băluțe pierde pe acolo pentru că nu simte și nu poate controla acea zonă. Mâncarea care-i rămâne acolo, la fel, dacă-și scutură puțin capul, mi-o aruncă pe parchet sau perete.
De la ce a făcut această pareză? Nu știu să vă spun. Prima întrebare pe care i-am pus-o medicului, cu lacrimi în ochi, a fost care este cea mai gravă cauză la care să mă gândesc. A rostit cuvântul tumoare. Am făcut chiar în acea zi analizele care ne-au arătat că nu este vorba despre asta. Potrivit spuselor doamnei doctor, printre cauzele unei astfel de pareze faciale pot fi curentul, stresul, un accident vascular sau o infecție a urechii.
Am plâns câteva zile. M-am temut să nu fie ceva care să avanseze, să mă trezesc că nu se mai poate mișca, așa cum a fost cu babesioza. Am mai citit diverse articole (prea puține în română, majoritatea în engleză) și am înțeles că nu îl doare. Asta m-a mai liniștit puțin. Din tot ce-am citit și din ce mi-a zis și doamna doctor, poate să-și revină sau nu. Nimic nu e sigur. Studiile zic că, dacă nu-și revine în șase luni, nu-și mai revine. Ce pot să fac în acest caz? Să-l iubesc așa cum e. Să-l accept cu băluțe curse pe unde nu trebuie și să mă bucur că-l am, că nu-l doare, că nu îl văd chinuit prin săli de operație. Și să am grijă să-i dau tratamentul.
În prima săptămâna am intervenit și cu soluție pentru ochi, Opti-clor, câte o picătură dimineața și una seara, pentru a evita complicațiile oculare. După șapte zile am revenit la consult și doctorița ne-a scos picăturile. Acum suntem doar pe pastiluțe – Canergy de 100 mg, jumătate dimineața și jumătate seara. Înțeleg, din prospect, că sunt pentru circulația vasculară cerebrală și periferică. Sper să-i facă bine. Observațiile de la ultima consultație, de acum o săptămână, îmi dau curaj: pupila a început să se micșoreze la lumină și a început să simtă și ceva durere pe ureche și pe bot pe partea aceea.
În paralel, luăm și acest supliment, unul pe zi. Pe ăsta îl luăm de câțiva ani, la recomandarea medicului, în sezonul rece, pentru a preveni problemele articulare la care se pare că ar fi predispus. Din câte știu, este și antiinflamator natural și contribuie la menținerea sănătății pereților vasculari, deci cred că ne ajută și pe problema parezei de nerv facial.
Sper ca experiența noastră să vă ajute, dar vă rog să țineți cont că vizita la medic este esențială. Nu puteți diagnostica acasă o buză căzută la câine și să-i dați ce-ați citit voi, aici sau în altă parte, că ar face bine. Câinele trebuie văzut de medic, trebuie făcute câteva analize de bază pentru a avea un diagnostic corect și a i se putea administra cel mai potrivit tratament. Nu vă enervați și nu vă răzbunați pe câine pentru că dă apă sau mâncare pe jos! Nu e vina lui și nu are nevoie de un stres în plus în această perioadă. Alegeți-vă un medic de încredere și faceți ce vă spune!
