Nu m-a atras, ca alte cărți, din prima, dar am tot citit despre ea, mi-au tot recomandat-o unii și alții, că a am decis că trebuie să văd despre ce este vorba. Experiențele anterioare cu autori nordici au fost unele pozitive, așa că nu aveam de ce să mă tem de această carte. Mi-a plăcut sau nu Omul de castane? Hai să vedem!
Omul de castane – scurt rezumat
O crimă multiplă. Aproape toată familia este ucisă cu bestialitate, plus polițistul care descoperise cadavrele. Doar doi supraviețuitori: doi copii gemeni, fată și băiat, ascunși în pivniță, îngroziți. Un început care te duce cu gândul la romanul Trei zile.
Treizeci de ani mai târziu, un criminal în serie terorizează Copenhaga. Mutilează și ucide femei, lăsând ca semnătură câte un omuleț de castane. Atât. Nici o altă urmă. În schimb, amprentele parțiale care apar pe toți omuleții de castane lăsați la locurile faptelor aparțin unei fete de 12 ani, dată dispărută cu un în urmă, fiica unei femei politician. Să fie fata în viață? Nu are cum. Un tânăr a recunoscut că a ucis-o și acum este internat într-un spital de psihiatrie. Cazul a fost închise, deși cadavrul nu a fost niciodată găsit, făptașul motivând că nu își mai aduce aminte exact unde l-a îngropat.
Doi detectivi sunt pe urmele criminalului. Mai multe piste trebuie analizate cu atenție. Mereu apar indicii sau raționamente noi care duc la schimbarea suspecților de un capitol la altul. Apoi, lucrurile încep să se lege, descoperă tiparul după care criminalul îți alege victimele și reușesc să identifice la timp pe următoarea. Tot ce au de făcut acum este să țină femeia ascunsă și să pună în rolul ei o polițistă sub acoperire. Numai că planul nu ține. Femeia pe care o credeau salvată este ucisă. Împreună cu ea, și unul dintre polițiștii care o păzeau. Criminalul nu se va opri aici, e clar.
Cum a reușit să dea de urma femeii? Care este scopul sângeroaselor crime? Care-i treaba cu omuleții de castane? Este posibil ca fata răpită cu un înainte să fie în viață?
Te invit să citești cartea pentru a afla răspunsurile. O poți comanda online de aici, cu transport gratuit la orice comandă mai mare de 75 de lei.
Omul de castane – gânduri de după
Au numit-o cea ma buna carte a anului New York Times Book Review. Mulți au spus despre ea că este un thriller senzațional. Netflix deja se pregătește să difuzeze serialul bazat pe povestea din spatele ei. Ce spun eu despre ea?
Este un thriller destul de bun, o poveste în 500 de pagini pe care nici nu simți când le dai pentru că ești atât de adâncit în lectură. O carte pe care o poți încadra la fel de bine în genul crime/polițist. Un roman obișnuit pentru literatura nordică, axată pe crime sângeroase și criminali în serie care se dovedesc a fi mai la vedere decât credeai, dar atât de bine ascunși.
N-ai cum să fii altfel decât prins de intrigă precum musca în pânza de păianjen. Sunt atât de multe întrebări pe care ți le pui, atâția oameni de bănuit, atâția suspecți de analizat, atâte scenarii de făcut, că ai putea lesne deveni al treilea detectiv din echipă. Asta dacă Hess ți-ar permite. Hess fiind EL din echipa de investigații. De el mi-a plăcut cel mai mult. Pare cel mai detașat, dar de fapt este cel mai implicat.
Asiști neputincios la mutilări și crime, dar detaliile nu mi s-au părut așa de sângeroase, cum mi-au spus unii că ar fi. Îl consider un roman citibil. Adică nu m-a șocat chiar atât de mult cum o făceau episoadele din Dexter, de exemplu. Știi cine face rău, și totuși nu știi. Ești acolo, vezi ce face, dar nu-i vezi fața. E frustrant și incitant în același timp. Îmi place cum te face martor orb Soren Sveistrup.
De ce am zis că e un thriller destul de bun și unul bun sau impecabil? În primul rând pentru că mi se pare că de multe detalii ne puteam lipsi. Poate că sunt acolo ca să contureze mai bine personajele, dar sunt prea multe. Chiar nu e relevant pentru poveste cu cine se culcă detectiva Thulin și cu cine își lasă copilul. Sau gândesc așa doar pentru că nu prea m-am atașat de ea ca personaj? Nici eu nu mai știu. Apoi, pentru că finalul a fost puțin dezamăgitor. A avut elementul surpriză necesar unui thriller, a rămas cumva deschis spre alte rele, dar nu a răspuns tuturor întrebărilor pe care povestea m-a făcut să mi le pun. De ce atâtea victime dacă răzbunarea criminalului se concentra asupra unei singure persoane? De ce acea persoană a rămas legată la ochi până la final și nu și-a adus aminte de oamenii de castane de odinioară?
Omul de castane nu-i deloc o carte rea. Povestea este bună și oferă suficient suspans și răsturnări de situație, încă o dovadă că autorii nordici știu cum să-și țină cititorii aproape de la început până la final, ascunzând secretele care ar putea duce prea devreme la descoperirea criminalului. Este o poveste despre cum se nasc monștrii, despre abuzuri care nasc violență și superficialitatea specifică autorităților statului. Merită câteva ore din viața ta? Eu zic că da.
