Vorbim mereu despre importanța deparazitării (externe și interne) la câine. Nu pentru că așa am citit prin alte părți sau pentru că fac jocul vreunei companii, ci pentru că am aflat pe pielea mea ce se întâmplă atunci când câinele nu este protejat de acești paraziți. În 2017, Piki al meu, metis de cocker, a făcut babesioză, o formă foarte urâtă, cu paralizie de tren posterior, pentru care echipa de la Prima Vet a vrut sa mi-l opereze de ciocuri pe coloana. Nu mai revin asupra acestui subiect, articolul îl găsiți aici. Despre experiența cu babesioza aveți informații în același articol, nu reiau povestea aici. Pe scurt, Piki s-a îmbolnăvit din cauza mea. Crezând că s-a răcorit afară și nu mai avem nevoie de protecție împotriva căpușelor, prin octombrie, i-am dat zgarda antiparazitară jos. A urmat coșmarul.
Am căutat să mă consolez, să-mi spun că poate s-ar fi întâmplat și cu zgarda și că o fi fost doar coincidență. Atunci de ce nu s-a întâmplat înainte? De ce nu am mai avut probleme de atunci? Pentru că produsele antiparazitare își fac treaba și trebuie folosite continuu. Acum nu i-o mai dau jos nici iarna, chiar de ar fi ger. Știu de la doamna doctor că au fost cazuri de babesioză inclusiv în lunile de iarnă, așa că….
Ce folosim noi la capitolul antiparazitare externe? Răspunsul scurt – zgarda Foresto și picături Amflee și Advantix. Răspunsul pe larg, despre cât de des schimb zgarda și cum jonglez cu picăturile, îl găsiți în articolul Ce produse folosesc pentru deparazitarea câinelui, de pe celălalt blog al meu, ieftinici.ro.
Sunt foarte eficiente în lupta împotriva căpușelor cele trei produse. Nu pentru că o spune medicul, nu pentru că o spune producătorul, nu pentru că am avut noroc să nu mai întâlnim căpușe, ci pentru că-și fac serios treaba. Noi stăm la casă și toți vecinii din jurul nostru au câini. Nu toți au grijă de ei cum ar trebui, așa că unii dintre ei mai sunt și purtători de paraziți. Așa se face că anul acesta, de Paște, ne-am trezit cu niște căpușe în casă.
Pe prima am găsit-o cu câteva zile înainte de Paște. L-am controlat pe Piki și nu avea nimic pe el. Apoi, în ziua de Paște. am găsit nici mai mult nici mai mai puțin de 8 căpușe, fie pe el, fie prin casă. Toate mici, niciuna înfiptă sau prezentând urme de sânge care să indice că ar fi apucat să se hrănească. Câteva erau moarte și vreo două doar amețite. Cele amețite au început să dea semne de viață la scurt timp după ce le-am luat de pe blana câinelui. A fost o zi de groază pentru mine. Mă gândeam și la Piki, dar și la noi. Încercam să mă liniștesc, să-mi spun că nu s-au hrănit și că nu e în pericol. În caz că nu știați căpușele pot transmite babesia doar dacă petrec mai mult de 24 de ore pe gazdă și se hrănesc în acest timp, Asta mă liniștea puțin, dar mă îngrozea și mai tare gândul că vreuna din cele căzute de pe el s-ar putea urca pe noi.
Întrebarea era de unde a luat Piki căpușe. Singurul cățel partener de joacă este unul la fel de îngrijit și iubit ca el. Ne-am gândit că le-o fi luat din cele 2-3 smocuri de iarbă din apropierea gardurilor pe lângă care ne plimbăm. Ne-am gândit că le-o fi adus vântul sau că le-o fi luat de la vreun cățel, pe sub poartă.
Aproape că l-am sechestrat în casă. Se uita cu niște ochi la noi, neînțelegând de ce tot el este cel pedepsit! Piaptănă-l de 10 ori, ia-l la puricat de 20 de ori! Dă-i și caută prin iarba cu pricina! Nimic. Stropește cu soluție specială prin curte! În a doua zi de Paște, umblam disperați după soluții contra căpușelor. Noroc că am găsit deschisă farmacia veterinară de la Animax. Am luat de acolo Romparasect de la Romvac, produs de stropit prin curte împotriva căpușelor. Foarte bun, îl recomand. Ulterior, am descoperit focarul, la câinele vecinului, un câine de talie mare, plin de căpușe, cu gardul plin și el de căpușe. Nu doar câinele meu era în pericol. Copiii care trec sau se joacă pe acolo erau în pericol. Și ce credeți că a spus vecinul când i-am atras atenția că Max al lui are căpușe? Că știe… Într-un final, am stropit noi pe trotuarul și pe gardul lui. Din fericire, a doua zi a cumpărat și el ceva (și pentru câine, și pentru suprafețe) și recunosc că nu am mai văzut căpușe pe gard de câteva zile.
Ideea cred că ați prins-o: vă recomand să nu lăsați niciun moment garda jos și să nu vă zgârciți când vine vorba de produsele antiparazitare pentru că ele fac diferența. Analizele și tratamentul anti-babesioză ne-au costat 2000 de lei în 2017. Și erau mari șanse ca Piki să nu supraviețuiască. Nu cred că merită să riscați. Zgarda Foresto shimbată de două ori pe an nu e chiar o avere.
Combinația Foresto – Advantix/Amflee este una grozavă. Nu vă gândiți că, dacă am găsit căpușe pe el, înseamnă că nu își fac treaba. Gândiți-vă că, dacă nu erau ele, căpușele găsite nu ar fi fost moarte sau amorțite, ci pline de viață, adânc înfipte, hrănindu-se, cu posibilitatea de a transmite babesia, dacă erau purtătoare, ceea ce este foarte posibil, având în vedere că patrupedul-sursă are probleme de sănătate pe care nu pare să i le bage nimeni în seamă. Poate că ne-am aștepta și ne-am dori ca paraziții aceștia îngrozitori să nu ajungă deloc pe animalele noastre, dar este de apreciat că oferă un grad ridicat de protecție împotriva mușcăturilor transmițătoare de boli.
De ce câinii maidanezi sau cei de la țară nu au nevoie de protecție împotriva căpușelor? Pentru că ei nu sunt la fel de iubiți și indispensabili. Ei mor și nu se întreabă nimeni de ce au murit. Paralizează și oamenii spun că nu mai pot merge de bătrânețe. Da, poate că și sistemul lor imunitar este altul, și nici căpușele nu sunt toate purtătoare ale bacteriei ucigașe. Dacă ești dispus să riști, scuză-mă, dar nu meriți să ai câine!
