Poveste horror – un drum București – Satu Mare, la 40°C, fără aer condiționat în mașină

Într-o după-amiază superbă al naibii de caldă, de vară, când gutuile de la fereastra mea se coceau la 40°C la umbră, îmi vine soțul acasă, bucuros nevoie mare că l-au trimis într-o deplasare și colegul lui nu merge, drept urmare, pot merge eu cu el. Intenția lui era mai mult decât bună. Partea aceea de țară nu o mai văzusem niciodată dar primul instinct a fost să refuz. Pai ce, eram nebună să las sufrageria mea cu aer condiționat și să plec la un drum așa lung, pe așa vreme caniculară? Am încercat să mârâi ceva dar mi-a tăiat-o scurt: mergem cu mașina noastră că știu că nu vrei cu aia de firmă că nu are aer condiționat. Ei, așa parcă mai merge! Și mi-am făcut bagajul. 

A doua zi am pornit-o la drum spre Satu Mare. Am plecat de dimineață. Era încă răcoare și am tot dus-o regește până după-amiază. Soarele era sus pe cer dar nu ne afecta. Printre munți canicula nu era așa de fioroasă. M-am bucurat de peisaj cât am putut.

După ce-am trecut de Sibiu, a cam început să se încingă atmosfera. Geamurile erau deschise dar prin ele pătrundea doar un aer fierbinte, ce nu era pe placul nărilor mele. Am închis geamurile hotărâtă și am poruncit să se pornească aerul condiționat. De bucurie că l-a pornit, am făcut și un selfie cu soțul din dotare.

După vreo trei minute, îi zic lui nea′ Dragomir al meu că jucăria nu prea bagă aer rece. Cică e prea cald; mai durează până se răcește. Mai aștept vreo două-trei minute. Tot nimic. Parcă și anul trecut era la fel de cald și se răcea mai repede în mașină, îmi zic în gândul meu. Aerul pornit, toate gurile de ventilație deschise și orientate spre mine și eu tot simt că mi-e cald? Deja mi-era clar că ceva nu era în regulă. Aerul condiționat se simțea că lucrează doar că aveam senzația că mai degrabă vântură aerul din mașină decât să îl răcească. Era ca și cum, la vreo zece metri de tine, ar fi amplasat un ventilator cu o singură paletă. Vă imaginați cât de răcoare era!

Într-un final, după vreo alte 15 minute, al meu trage concluzia că nu mai are freon suficient. Poftim? Ce e ăla freon? Eram sigură că mai auzisem cândva cuvântul ăsta dar creierul meu era prea încins ca să îl mai forțez să își aducă aminte când și în ce context. Aflu că freonul e agentul de răcire fără de care degeaba ai aer condiționat auto că n-are cum să răcească aerul. Ca să rămân la obsesia mea cu ventilatorul, e ca și cum ai vrea ca acesta să facă răcoare fără să fie băgat în priză. Mi-am zis că nu e era nimic grav; aveam să oprim la prima benzinărie, să cumpărăm niște freon auto, să băgam acolo și gata, facem răcoare.

Lovitura de grație abia acum venea: nu poți face singur treaba asta; freonul nu se vinde la piață și operațiunea de reîncărcare freon trebuie făcută de un specialist care știe de ce cantitate este nevoie pentru instalația unui anumit model de mașină și care îți oferă și serviciu de igienizare aer condiționat auto. Cică asta ar presupune curățarea aerului condiționat, la fel ca la a.c. de acasă, pentru a scăpa de bacteriile și microbii acumulate. Pentru „resuscitarea” unui aer condiționat auto e nevoie de un nene cu aparatură specială, să extragă ce-a mai rămas din freonul antic, să pună freon nou la locul lui și să facă niște teste să vadă dacă nu există alte probleme cu instalația. Bun, și dacă la teorie ești așa bun și știi ce trebuia făcut, de ce n-ai făcut-o la timp? Da, știu, nu te așteptai să vină vara. Te-a luat prin surprindere, la fel cum le ia iarna mereu pe autorități! 

Eu acum vă povestesc cu calm dar atunci, la fiecare cinci vorbe ale lui, nu făceam decât să repet obsesiv întrebările Cine zicea ieri că avem aer condiționat auto? Cine trebuia să se ocupe de treaba asta cu reîncărcarea cu freon? Între timp am oprit aerul condiționat și am deschis geamurile. Mi-am pornit radioul mașinii și l-am dat foarte tare, ca să nu-i aud scuzele enervante. Nu-mi doream decât să plouă. Nu mai conta că, după ploaie, ar fi putut să se resimtă căldură și mai mare. Sa plouă sau să-mi dea cineva un cub mare de gheață să-l îmbrățișez. Asta îmi doream.

N-am mai vorbit cu el până la Cluj. La Cluj am fost la doua service-uri să vedem dacă ne pot ajuta, dacă se ocupă și de treburi d-astea, cu tratamente cu freon cu pentru instalații auto de aer condiționat leșinate.  Răspuns negativ în ambele cazuri: unii n-aveau aparatura necesară și ceilalți ofereau acest gen de serviciu doar cu programare. De la Cluj până la Satu Mare i-am făcut capul pătrat și l-am pus să oprească de patru ori să cumpere apă rece.

Nervoși, certați, până aproape de pragul unui divorț, am ajuns la destinație. I-am zis că, dacă îndrăznește să ia cazare într-o cameră fără aer condiționat, fac o criză de nervi.

Când am ajuns în cameră și am dat de răcoare, am simțit că acolo e Raiul. Ba chiar l-am iertat pe domnul soț și l-am pupat. Erau reacțiile unui om care îi mulțumea Cerului că a ajuns acolo cu viață. Nu cred că sunt multe persoane care să urască vremea caniculară mai mult decât mine. Eu, care nu respiram nici până la piață fără aer condiționat, am reușit să supraviețuiesc unui drum așa de lung, în asemenea condiții vitrege. Asta e dovada clară că există minuni și că am și eu un Înger Păzitor.

În mod sigur și soțul meu are unul. La întoarcere am avut parte de vreme foarte răcoroasă și am ajuns la București cu nervii întregi și cu zâmbetul pe buze. Primul lucru, după o noapte bună de somn, a fost să sunăm la cei de la www.freon-auto.com și să întrebăm cât ne costă o încărcare cu freon. 

Acum suntem abia în martie. Ghiciți cine are săptămâna viitoare programare pentru igienizarea instalației de aer condiționat și reîncărcare cu freon?

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.